Cât vin se bea în Antichitate? Mult mai mult decât ne imaginăm, a descoperit o echipă de arheologi din Germania

Cele mai multe cercetări istorice legate de alimentație s-au concentrat de-a lungul timpului asupra a ceea ce mâncau popoarele din perioada antică, dar mai puțin care le erau obiceiurile legate de consumul de vin. Avea și un zeu vinul, la grecii antici și apoi la romani, Dionysos, respectiv Baccus.

Au încercat să înțeleagă mai multe pe acest subiect o echipă de cercetători de la Universitatea din Tübingen, Germania. Și au descoperit, de exemplu, că în veche cetate troiană vinul nu era prerogativa elitelor, ci o băutură pe care o consuma populația în mod curent, scrie publicația gastronomică Food and Wine Italia.

Vinul nu era o băutură rezervată doar elitelor lumii antice. Un studiu realizat de Universitatea din Tübingen, Germania, demonstrează că, în vechea cetate a Troiei, consumul de vin era răspândit și printre oamenii de rând.

Descoperirea este considerată o veritabilă suprinză, dat fiind că multă vreme s-a crezut că, în epoca bronzului, vinul era apanajul claselor privilegiate, în special al regilor și aristocrației, așa cum este descris în poemele homerice. Noile analize științifice au oferit însă date inedite: consumul vinului la Troia nu se limita la banchetele celebrative din palatele regale, ci făcea parte din viața de zi cu zi.

Cercetătorii au analizat reziduurile chimice de pe recipientele epocii

Descoperirea provine din studiul depas amphikypellon, potirul de lut ars descris în Iliada și Odiseea. Câteva exemplare datând din perioada 2500–2000 î.Hr. au fost găsite încă din secolul al XIX-lea de către arheologul Heinrich Schliemann, care a scos la iveală existența istorică a cetății Troia. Până astăzi, aceste artefacte erau interpretate ca simboluri rituale legate de ceremoniile elitelor.

Însă, analizele efectuate acum de echipa condusă de profesorul Maxime Rageot au permis identificarea unor urme de acid succinic și acid piruvic în recipiente – reziduuri chimice ce atestă prezența mustului fermentat. Este o confirmare directă a consumului unei băuturi asimilabile vinului, chiar dacă diferită de cel produs pe baza tehnicilor moderne.

Studiul, publicat în American Journal of Archaeology, arată, de asemenea, că și cupele mai simple, aparținând populației non-aristocratice, conțineau aceleași urme de fermentație. Cu alte cuvinte, vinul nu era exclusiv o băutură costisitoare și care se consuma doar la ocazii.

Evidența științifică sugerează așadar că vinul, chiar și în formele sale primordiale din Epoca Bronzului, făcea parte integrantă din alimentația și stilul de viață al locuitorilor cetății Troia. O descoperire care extinde cunoașterea obiceiurilor alimentare antice și oferă noi perspective asupra relației dintre vin și societate în zona Mării Mediterane.