Este un nume extrem de poetic pentru un desert tradițional sicilian extrem de simplu: ceva între o cremă și o budincă de lapte, o consistență mătăsoasă și un gust delicat, dulce dar nu exagerat de dulce. Și mai ales neutru, motiv pentru care se preteaza la diferite interpretări. Prevede doar trei ingrediente de bază: lapte, zahăr, făină – înlocuită, mai nou, cu amidon sau chiar gelatină.
Poate fi servit și așa simplu, dar și cu un adaos care să îi confere o notă de gust și textură complementare. Cu un sos fluid de ciocolată deasupra sau chiar alături de un ganache de ciocolată, varianta cea mai simplă. Cu migdale, alune, fistic sau nuci măcinate, cu sirop de caramel sau de fructe, cu fructe în stare proaspătă sau cu adaos aromatic direct în compoziție, de lămâie sau chiar de portocală.
Însă, oricum am prefera această budincă de lapte, rămâne o opțiune de desert simplă și oricând la îndemână, un desert relativ dietetic, pentru că nu prevede în lista de ingrediente nici ouă, nici lapte.
Originea și istoria desetului Biancomangiare
Acest desert sicilian era preparat deja în Evul Mediu, fiind cel mai probabil adus pe insulă de arabi, care au influențat substanțial gastronomia locală. Însă, primele mențiuni ale acestui desert apar în cărți de bucate din centrul Italiei.
Desertul avea apoi să devină popular în timpul Renașterii, când era servit la mesele festive ale nobililor. Erau prezente uneori chiar forme neîndulcite ale acestui preparat, având în compoziție chiar pește sau carne albă.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Ingrediente pentru 4 porții
lapte 1/2 l
zahăr 100 g
amidon 50 g
opțional, ca adaos aromatic: vanilie/scorțișoară – în funcție de cum vrem să-l servim în final
Procedeu
-Turnăm laptele într-o crăticioară, lăsând deoparte circa 1oo ml, pe care îl vom folosi ulterior.
-Adăugăm coaja de lămâie și zahărul, apoi dăm crăticioara pe foc și începem să încălzim amestecul.
-Între timp, cernem amidonul într-un bol și adăugați treptat laptele rece păstrat păstrat deoparte, amestecând bine pentru a evita să se formeze cocoloașe, pentru a avea un amestec uniform.
-Adăugăm amestecul peste laptele din crăticioară și continuăm să amestecăm cu un tel până când compoziția se îngroașă.
-Distribuim amestecul în forme și îl lăsăm să se răcească la temperatura camerei, apoi le dăm la frigider pentru minim 1 h, și mai bine, 2h.
Există și versiuni vegane, chiar străvechi, nu ca opțiune contemporană, în care în loc de laptele de vacă se folosea lapte de migdale. Iar variantele tradiționale siciliene prevedeau, ca notă aromatică, aroma din flori de portocale, numită zagara.
Variantele, în general, sunt foarte multe.
Biancomangiare cu biscuiți
Era un fel de desertul bunicii, folosind această cremă printre straturi de biscuiți. Esențial este ca desertul să fie asamblat imediat ce luăm crema de pe foc, alternând straturile de cremă cu cele de biscuiți simpli.
Se folosește, ideal, un vas rectangular cu pereții mai înalți, similar celui de tiramisù. Sunt suficiente maxim trei straturi din fiecare, după care se dă la frigider.
Biancomangiare cu ciocolată
Este varianta preferată a copiilor și a celor care iubesc ciocolata. Se obține prin adăugarea de cacao pudră sau ciocolată neagră topită direct în compoziție, până la omogenizare completă.
Biancomangiare cu lămâie
O variantă extrem de aromată și răcoritoare, ideală vara, servită cât mai rece. Laptele se fierbe împreună cu coaja de lămâie, iar pentru o aromă și mai intensă, se recomandă să amestecăm laptele în timpul preparării cu o jumătate de lămâie înfiptă direct în furculiță. Previne lipirea compoziției de fundul cratiței și intensifică aroma de lămâie, dar putem face asta cu condiția ca fructul să fie netratat.
Biancomangiare cu lapte de migdale
Numit și „biancomangiare de Modica”, această variantă folosește lapte de migdale în locul celui de vacă. Este unul dintre cele mai vechi deserturi siciliene dar un gust care să facă diferența se obține dacă folosim lapte de migdale făcut în casă. Modul perfect de a transforma această budincă simplă de lapte într-un desert vegan. Totodată, un desert cu un nivel foarte redus de grăsimi.