foto: pexels.com
Cu origini mediteraneene, textură elastică și o versatilitate care o face perfectă atât pe grătar, cât și încorporată în orice alt tip de preparat: este vorba de brânza halloumi, o tipologie de brânză cu totul specială.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Halloumi este o brânză semitare originară din Cipru, cunoscută pentru consistența sa compactă și capacitatea de a rezista la „topire”, ceea ce o face ideală pentru gătit la grătar sau în tigaie. Este preparată din lapte de oaie și capră, iar textura elastică și gustul sărat o fac un ingredient versatil și care se pretează la numeroase preparate.
A încercat publicația foodandwineitalia.com să reconstruiască povestea acestui produs mai mult decât singular în peisajul brânzeturilor mediteraneene. Brânza halloumi ia naștere, în mod tradițional, dintr-un amestec atent dozat de lapte de oaie și capră exclusiv din producție locală– o combinație care îi conferă un profil aromatic distinct și o textură inconfundabilă. Este rețeta produsului protejat cu marca DOP la nivel european, dar unele variante comerciale pot conține și lapte de vacă.
La prima mușcătură ești învăluit de un gust sărat, uneori ușor pronunțat, adesea însoțit de o notă subtilă și răcoritoare de mentă. Care nu este întâmplătoare: provine din practica străveche de a păstra feliile de brânză în saramură cu frunze uscate de mentă, pentru a-i spori aroma și durata de conservare.
Explicația pentru care brânza halloumi nu se topește
Dar ceea ce face din halloumi o vedetă în bucătărie este rezistența sa excepțională la căldură. Spre deosebire de aproape toate celelalte brânzeturi, halloumi nu se topește la temperaturi ridicate. Acest lucru se datorează unui proces de producție fascinant și specific: după coagularea laptelui și formarea cașului, feliile de brânză sunt supuse unui pas esențial – fierberea în zerul rezultat din producție. Acest tratament termic denaturează proteinele din zer, modificând structura brânzei și împiedicând-o să se topească. Această „gătire în zer” îi conferă cunoscuta textură elastică, ușor cauciucată, care scârțâie plăcut sub dinți atunci când este proaspătă. Și, totodată, acea capacitate unică de a forma o crustă aurie și irezistibilă când este așezată pe grătar sau în tigaia cu ulei cald.
Trebuie menționat și faptul că halloumi are o valoare nutritivă ridicată: este o sursă bună de proteine de calitate și de calciu, ceea ce o face o opțiune interesantă pentru cei care caută alternative la carne sau doresc să diversifice sursele de proteine. Totuși, trebuie consumată cu moderație, deoarece, ca majoritatea brânzeturilor, este bogată în grăsimi și sodiu.
Cum se folosește brânza halloumi în bucătărie
Este elementul principal al multor preparate întâlnite în Cipru, Grecia și Turcia. Din fericire, o putem găsi și la noi în rețelele de retail. Halloumi dă cel mai bun rezultat la grătar – de altfel, acest tip de gătire a făcut-o celebră în toată lumea.
Feliile groase de câțiva milimetri, rumenite pe un grătar încins, se transformă în doar câteva minute în medalioane aurii și suculente, perfecte pentru a îmbogăți salatele de vară, a umple sandvișuri gourmet sau a înlocui carnea într-un meniu vegetarian.
Există, apoi, varianta de prăji feliile, caz în care capătă o crustă și mai crocantă – ideale ca aperitiv savuros (asemănătoare cu bastonașele de mozzarella). Dacă o tăiați cuburi sau bastonașe, se poate adăuga pe frigărui: absoarbe aromele înconjurătoare, dar nu își pierde identitatea.
Apoi, se poate servi și ca atare, prospătă: halloumi se potrivește perfect cu pepene verde, smochine sau pepene galben chiar și crud, într-un joc de arome dulci-sărate tipic mediteraneene. Sau se poate marina, profitând de textura sa robustă – cu ulei de măsline, suc de lămâie, usturoi și oregano, care îi accentuează și mai mult gustul.
Istoria brânzei halloumi
Primele dovezi documentate despre halloumi datează din secolul al XVI-lea, în timpul ocupației venețiene a Ciprului. Într-un document din 1556, Dogele Leonardo Donà menționează o brânză numită calumi, iar în 1738 călătorul Richard Pococke descrie halloumi ca o brânză cunoscută în întregul Levant.
Etimologia termenului „halloumi” este complexă și reflectă influențele culturale ale regiunii. Potrivit Wiktionary, cuvântul provine din greaca modernă „χαλλούμι” (challoúmi), derivat din araba cipriotă „xallúm“, la rândul său din araba egipteană „ḥallūm”, și înseamnă „brânză”. Unii cercetători sugerează că termenul ar avea origini și mai vechi, din limba etniei copților – „halōm” sau „alōm” – utilizată în Egipt în perioada romană.
