Foto: Pexels
De mulți ani se încearcă înlocuirea zahărului din alimentație cu alți îndulcitori, mai puțin dăunători pentru sănătate. În special pentru persoanele cu diabet, zahărul este total contraindicat și a fost înlocuit cu zaharina, aspartam și alți îndulcitori. Aspartamul a devenit în timp unul dintre cei mai populari îndulcitori, însă ulterior, acesta a fost asociat cu cancerul, motiv pentru care a devenit cel mai reevaluat îndulcitor.
Rafael Urrialde, biolog, profesor la Universitatea Complutense din Madrid și membru de onoare al Academiei Spaniole de Nutriție și Dietetică, a explicat pentru Nutriendo de ce se întâmplă asta.
Aspartamul este un îndulcitor chimic (adică artificial), hipocaloric (din cauza cantității foarte mici care trebuie utilizată), care este folosit ca înlocuitor al zahărului. A fost descoperit în 1965, deși a fost aprobat la nivel mondial abia în anii 1980. Una dintre principalele sale caracteristici este că îndulcește de până la 200 de ori mai mult decât zahărul.
Compoziția sa este destul de particulară. „Este un îndulcitor compus în principal din doi aminoacizi, fenilalanina și acidul aspartic. Aspartamul, când ajunge în partea superioară a duodenului, se disociază în acid aspartic, fenilalanină și metanol, componente prezente în mod natural în multe alimente. Aceasta înseamnă că nu este nici eliminat, nici absorbit, ci disociat în acești aminoacizi”, explică Urrialde.
Dar este aspartamul rău?
Răspunsul lui Urrialde este clar: „Aspartamul, ca toți aditivii, nu este nici bun, nici rău. Este un aditiv care trebuie utilizat pentru a da un gust dulce și pentru a reduce sau elimina cantitatea de zahăr prezentă în produsele alimentare. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, în mod normal, nu este utilizat singur în produsele alimentare, ci în combinație cu alți îndulcitori”, spune el.
Urrialde semnalează o curiozitate în utilizarea acestui îndulcitor: „Aspartamul își schimbă gustul în două circumstanțe specifice. Atunci când este consumat în cantități mari – poate produce un gust amar în loc să îndulcească. În plus, poate da deviații de gust la temperaturi ridicate. Din acest motiv, în Spania este utilizat în concentrații mai mici decât în alte țări din nordul Europei.”
Academia Spaniolă de Nutriție și Dietetică și Consiliul General al Colegiilor Oficiale de Dieteticieni-Nutriționiști insistă că îndulcitorii sunt siguri, dar nu sunt în niciun caz recomandabili ca mijloc de combatere a obezității. Cu atât mai puțin, dacă mențiunea 0% zaharuri este utilizată pentru a masca valoarea nutritivă slabă a produselor alimentare nesănătoase, cum ar fi produsele de patiserie, sosurile, gustările….
Conduce la boli netransmisibile?
Anul trecut, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat că nu recomandă îndulcitorii din cauza posibilei lor legături cu un risc crescut de boli netransmisibile. „OMS justifică acest lucru printr-o posibilă cauzalitate inversă: persoanele cu anumite boli cronice, cum ar fi obezitatea, diabetul etc., consumă cei mai mulți îndulcitori. Prin urmare, ar putea fi atribuit acestora un risc care ar depinde de alte variabile, cum ar fi, de exemplu, bolile și factorii de risc ai persoanelor care le consumă.”
Urrialde spune că, „de fapt, pacienților cu boli netransmisibile li se recomandă adesea o dietă dictată de un profesionist în nutriție și dietetică, în care zahărul este redus sau eliminat. Îndulcitorii apar în aceste cazuri ca o alternativă pentru gusturile dulci. Cu toate acestea, OMS a recunoscut deja că dovezile nu au fost solide. Este vorba doar de o recomandare condiționată.”
Aspartamul provoacă cancer?
Tot anul trecut, OMS a făcut referire la faptul că aspartamul poate fi cancerigen pentru oameni. Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC), un organism interguvernamental care face parte din OMS, a precizat apoi că această afirmație se baza pe dovezi limitate, cu referire la faptul că aspartamul poate să provoace cancer (în special cancer hepatic) la om. IARC menționează, de asemenea, că există dovezi limitate că provoacă cancer la animalele (în testele de laborator) și dovezi limitate privind posibilele mecanisme prin care provoacă cancer.
Urrialde se distanțează de OMS. „El a făcut acest lucru cu referire la patru studii observaționale internaționale. Este surprinzător faptul că, aproape nouă luni mai târziu, nicio altă autoritate globală de siguranță alimentară nu a modificat recomandările privind doza zilnică acceptabilă pentru aspartam. Motivul este că nu există suficiente dovezi științifice pentru a face acest lucru”, spune el.â
Cel mai reevaluat îndulcitor
Expertul reamintește că Uniunea Europeană, din 2002, din cauza crizelor alimentare anterioare, a aplicat principiul precauției ori de câte ori există îndoieli științifice rezonabile. Și în această privință, organismele europene de sănătate sunt foarte riguroase. El dă ca exemplu același caz al aspartamului. „După ce a fost aprobat de Comitetul mixt FAO/OMS de experți pentru aditivi alimentari (JECFA), a fost aprobat și de comitetele științifice ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA).
În 2013 a fost reevaluat din nou fără nicio modificare, „nici doza zilnică acceptabilă, nici condițiile și restricțiile de utilizare care sunt reglementate legislativ în UE.” Cu toate acestea, Urrialde consideră că sunt necesare lucrări științifice suplimentare și analize de la caz la caz, „nu numai pentru aspartam, ci pentru a extinde la toate efectele posibile ale tuturor aditivilor, aromelor și altor ingrediente, nu numai îndulcitorii.”
Efecte secundare sau pericole ale aspartamului
Membrul Academiei Spaniole de Nutriție este încrezător în răspunsul său. „În prezent, nu au fost demonstrate efecte secundare ale aspartamului”, spune el. De asemenea, justifică această lipsă de pericol a îndulcitorului arătând că acesta se disociază în doi aminoacizi în partea superioară a duodenului. De aceea, pe lângă toxicologie, este important să se studieze „efectele asupra microbiotei intestinale, care până în prezent, în acest caz, au fost de asemenea negative. Acesta este motivul pentru care trebuie să studiem aceste ingrediente în matricea lor alimentară și cu modele in vivo la om.”
Până în prezent, singurul efect advers demonstrat a fost la persoanele cu probleme de sensibilitate la fenilalanină. Cu alte cuvinte, pacienții cu fenilcetonurie, o boală rară (unul din 12.000 de nou-născuți din Spania sunt afectați) care face ca persoana să acumuleze fenilalanină din cauza unei lipse totale sau parțiale a capacității de a descompune acest aminoacid.
