„Marius, tu la băcănie ai reușit să câștigi fonduri europene, fonduri guvernamentale?”, a fost întrebat Marius Tudosie, speaker la Conferința „Gustul ideilor profitabile – Ingredientele bunei colaborări între fermieri, procesatori, retaileri”, eveniment care a avut loc în data de 26 martie, cu ocazia lansării G4Food.
Marius Tudosiei: „Eu am două perspective diferite. Prima perspectivă: din toată experiența de până acuma, trebuie să admitem cu toții, pe de o parte, că orice om vrea să facă un astfel de proiect, are nevoie de un mic procent de Nostradamus în sine, pentru că e complicat. O concluzie preliminară a zilei e că în continuare suntem pe cont propriu. Ar trebui să nu avem prea multe așteptări, mai ales de la statul român, care, în fine, are un delay așa, nu că ar fi, ar fi lovit de vreun retard ceva. Pur și simplu așa funcționează el. Trebuie să plecăm de la perspectiva asta. Eu am două puncte de observație aici. Primul e cel personal, dar o să încep cu producătorii cu care lucrez și pe care îi văd punând în practică niște proiecte de fonduri, indiferent de care ar fi ele.
Și trebuie să remarc majoritatea celor care au dezvoltate astfel de proiecte manifestă o disciplină diferită de a celorlalți, care se descurcă cu fonduri proprii, care evident că sunt și de dimensiuni mai mici. Iar când vorbesc de disciplină vorbesc de la marketing-ul produsului până la produsul în sine, de la abordarea în sine a produsului pe care îl scot în piață. Iar chestia asta mie mi se pare absolut salvatoare.
Partea proastă este că există un vid de educație în zona asta, respectiv sunt cei care au reușit să facă unu – două proiecte, au câștigat proiecte și care continuă să le facă pentru că deja au înțeles mecanismele și ceilalți care nu pricep în ruptul capului de ce ar trebui să își dezvăluie anumite părți ale business-ului atunci când aplică pentru orice tip de fonduri ar fi acestea. Cred că ăsta e un punct în care cu toții ar trebui să lucrăm.
Educația este vitală, din toate punctele de vedere, și ăsta e motivul pentru care … acuma nu vreau să pară că trolez ceva, dar săptămâna trecută… pică cumva în context. Săptămâna trecută am depus ultimele documente pentru Asociația Lanțului Alimentar Scurt, care vrea să facă numai proiecte punctuale și să lucreze unu la unu cu producătorii mici și foarte mici, ăștia cu care lucrăm noi.
A doua perspectivă, cea prin care am trecut eu, pentru că am avut de-a lungul timpului parte de tot felul de proiecte, unele n-au ieșit din motive de bad-timing, pur și simplu. Altele, trebuie să recunosc că n-au ieșit pentru că am fost noi proști, pur și simplu n-am depus documente la timp, lucruri din alea care se întârzie nejustificat. Acuma trecem printr-o etapă similară și am senzația că o să fim din nou proști, dar sper că nu.
De exemplu, la un moment dat, am avut acel IMM Invest, eu nu aveam nevoie de IMM. Era o sursă de bani (n.e. – guvernamentală), de care, repet, eu n-aveam nevoie neapărat în momentul ăla. Doar că am realizat un lucru care mi s-a părut important la momentul respectiv. Era un tip de la o bancă, insista foarte tare pentru că, eu cred, avea ceva de bifat, nu știu, era perioada Crăciunului, eu n-aveam timp de proiecte, aveam cozonaci pe cap să-i vând, n-aveam timp de el, dar i-am zis că pot să-l ajut cu niște semnături și a pregătit el toate documentele. Și am avut banii ăia la dispoziție. De ce i-am luat? Pentru că mi-am dat seama că pot să-i ajut pe producătorii cu care lucrez eu și a fost salvator pentru unii dintre ei, de exemplu.
Vă spun un caz pe care l-am tot repovestit, pentru că mi se pare relevant de repovestit, în contextul în care ne punem noi în piață. Am simțit că pot să ajut cu banii ăia, trimițându-i mai departe. Grădina Corbilor (n.e. – o afacere în legumicultură), din banii pe care i-a luat prin noi, pe care i-am trimis către ei, au făcut așa, și o să vedeți lucruri punctuale, dar orice tablou mare începe cu o simplă mișcare de pensulă, pur și simplu: o sobă nouă, o folie dublă la solar, lemne pentru iarnă și un om care să se ocupe toată iarna de solariile din care toată iarna au vândut frunze”.
Proiecte interesante, dar numai pentru clienti cu bani care isi permit sa plateasca luxul de a fi eco, bio, lantul scurt, producatori locali, etc.
Sunt bune si aceste solutii, dar trebuie sa intelegem ca daca vrem sa hranim marea masa de oameni este nevoie de ceva la un nivel mult mai inalt. Nu neaparat bio, eco, etc. dar ceva care sa fie produs la scara larga si distribuit la scara larga.
initiativa buna, dar sa fie vb de producatori de buna credinta, care sa nu vanda rosii-plastic si salata cu DDT