Colaj foto
Alexandru Ioan Cuza, personalitatea marcantă care a realizat Unirea Principatelor Române, nu doar că a schimbat destinul unei națiuni, dar a și împărtășit o pasiune profundă pentru cafea. Frații Cristian și Florin Cetățeanu, istorici pasionați de acest subiect, lucrează la o carte intitulată „Istoria cafelei la români”, care va dezvălui detalii fascinante despre relația cafelei cu diverse personalități istorice. Printre acestea, Cuza ocupă un loc special.
Cafeaua, simbol al diplomației și al pasiunii
„Presupunem că puțini cititori cunosc faptul că Domnul Unirii Principatelor, Alexandru Ioan Cuza, era un mare băutor de cafea și un împătimit al cafenelelor. Totodată, de o cafea «băută» în prezența sa la Constantinopol se leagă, simbolic, încetarea suzeranității Porții Otomane asupra Principatelor Române”, spun cei doi istorici. Povestea acestei cafele rămâne, totuși, subiectul unei alte ocazii.
Descrierea fizică și comportamentală a domnitorului oferită de Dimitrie Bolintineanu, unul dintre apropiații lui Cuza, conturează imaginea unui lider cu vicii marcante: „Fuma neîncetat, bea cafea multă. N-avea patimă nici pentru cai, nici pentru tablouri de pictură, obiecte de artă, nici pentru mâncări luxoase, ci numai pentru port-țigarete de ambru”.
Cafenelele, spațiul social și politic al vremii
Cuza era, conform istoricului Radu Rosetti, „un stâlp de cafenele” și un jucător pasionat de biliard, activități frecvente în cafenelele vremii. De altfel, anunțul alegerii sale ca Domn al Țării Românești l-a găsit la o cafenea din Iași, în timp ce juca biliard, potrivit relatării lui James William Ozzane, consul britanic la București între 1870 și 1873. „Cuza a rămas foarte surprins la aflarea veștii, care i-a fost adusă la cunoștință în timp ce juca biliard, într-o cafenea din Iași”.
Cafeneaua în exil
Exilul forțat al lui Cuza, survenit într-o perioadă tulbure din istoria sa personală și politică, l-a purtat și prin cafenele. La Timișoara, domnitorul a fost cazat într-o clădire istorică care astăzi găzduiește cafeneaua „Café Cuza”. Legenda spune că între 7 și 8 martie 1866, Cuza a fost cazat aici, se menționează în volumul „Legendele clădirii care găzduieşte «Café Cuza»”.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Astăzi, restaurantul marchează vizita lui Cuza cu o placă memorială și este un punct important al manifestărilor dedicate Micii Uniri la Timișoara.
Consecințele pasiunilor excesive
Cafeaua și tutunul au fost, totuși, patimi care și-au pus amprenta asupra sănătății domnitorului. Alex Mihai Stoenescu, în volumul „Istoria loviturilor de stat în România”, consideră că moartea prematură a lui Cuza a fost cauzată de consumul excesiv de cafea, tutun și de nopțile pierdute.
Moștenirea cafenelelor lui Cuza
Viața cafenelelor din timpul lui Cuza reflectă mai mult decât o pasiune personală. Aceste spații erau locuri de socializare, de discuții politice și chiar de schimbare a destinului unei națiuni. Astăzi, povestea cafelelor lui Cuza rămâne un simbol al legăturii dintre istoria personală a unei mari personalități și evoluția unei națiuni.
