Acordul UE-Australia pune fermierii pe jar / Deși nu pe deplin justificate, sunt câteva temeri / Alina Crețu, președinte Forumul APPR: „Australienii sunt cei mai mari exportatori de carne de vită și carne de oaie”

După ani de negocieri, în urmă cu două zile a fost semnat la Canberra un acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Australia. Acordul, în mare parte benefic de ambele părți, a fost dezaprobat de către fermierii europeni, care se tem că le va aduce o serie de dezavantaje.

Pentru UE, câștigul cel mai clar este accesul comercial mai bun pe piața australiană. Comisia spune că acordul va elimina peste 99% din tarifele pentru exporturile europene către Australia, iar Reuters scrie că exportatorii europeni ar putea economisi aproximativ 1 miliard de euro anual din taxe vamale.

Un al doilea câștig este legat de resurse și industrie. Comisia afirmă că acordul îmbunătățește accesul UE la materii prime critice și întărește cooperarea pe minerale critice și hidrogen, ceea ce este important pentru industrii precum bateriile, tehnologiile verzi și auto.

Al treilea avantaj este pentru producătorii europeni de bunuri cu valoare mare adăugată. Presa internațională menționează beneficii pentru automobile, produse procesate și alte exporturi industriale. Asta înseamnă, practic, un acces mai ieftin și mai previzibil la o piață bogată, stabilă și cu putere mare de cumpărare.

Avantaje incerte pentru agricultură

Când vine vorba despre agricultură, aici lucrurile stau puțin diferit. Avantajele nu mai par chiar atât de mari, sau sunt incerte.

Alina Crețu, președintele Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (APPR), explică de unde vin aceste temeri ale agricultorilor europeni și români, în special. „Important este să știm că regiunile din lume sau țările cu care se fac diferite acorduri uneori sunt fix zone ale lumii în care noi avem, cum să spun, cam același tip de agricultură sau de produse agricole pe care le obținem. Și când se întâmplă aceste acorduri cu astfel de zone ale lumii, bineînțeles că ne punem semne de întrebare, vorbesc acum, strict de partea de agricultură, nu vorbesc la modul general de acorduri, pentru că acordurile acestea, e clar că cine le-a gândit, s-a gândit că sunt win-win și că Uniunea Europeană, pe total, sigur are și de câștigat”, a explicat ea.

Revenind la agricultura românească, ea a mai arătat că sunt două temeri majore ale agricultorilor. Una se referă la calitatea produselor care vor ajunge pe piața europeană, iar a doua este legată de concurența neloială. „Sunt cele două temeri mari: una este că ce s-a propus în clauzele de salvgardare, nu suntem convinși că se poate întâmpla imediat, dacă se sesizează un derapaj, o creștere a cotelor de import. Nu suntem convinși că există un sistem de monitorizare foarte bun, mai ales la nivel național în România, să avem o trasabilitate, să știm foarte clar ce produse și cum intră (în țară, nr.). Pentru că sunt fluxuri multe de aprovizionare prin Europa. Din punctul nostru de vedere, nu avem încredere”, a spus ea despre prima parte a nemulțumirilor fermierilor.

Carnea de vită și de oaie, miza fermierilor

Al doilea aspect se referă la carnea de vită și de oaie. „Legat de Australia, la nivel mondial ei sunt cei mai mari exportatori de carne de vită și carne de oaie. Având în vedere că la carne de vită noi nu suntem încă un jucător important, am fi putut în perioada următoare să creștem, poate, o abatorizare la carnea de oaie și o să vedem cum, în loc ca noi să creștem mai mult, să trimitem carne de oaie mai mult în anumite zone ale Europei, poate că o să vină mai mult carne de oaie din Australia. Cumva asta ar putea fi, să spunem așa, o temere a fermierilor noștri. Și asta ar însemna o presiune pe întreaga piață a Uniunii Europene.

Știm că (carnea de oaie australiană, n.r.) este de o calitate foarte bună, sunt animale crescute pe pășuni în Australia, nu este o agricultură extrem de intensivă pentru că există teritorii întinse”, a mai spus ea.

Astfel, dacă ar crește foarte mult aceste importuri, ar putea să reprezinte o concurență directă pentru fermierii europeni. „Și e o concurență, spunem noi, neloială, pentru că costurile de producție sunt mai mici în Australia, cum spuneam, legat de acele metode de producție care sunt mai ușoare, să spunem.  Dar impactul totuși este mai mic decât cel din Mercosur”, a mai precizat ea.

Costuri de producție mai mici

Apoi a făcut precizări cu privire la costurile de producție, care sunt mult mai mici pentru fermierii din Australia și cum se explică asta. „Acolo se crește extensiv, au condiții, au ferme foarte mari, suprafețe foarte mari, ferme foarte, foarte mari de creștere a animalelor, de zeci de mii de animale. Deci e clar că un cost de producție acolo nu se compară cu o fermă din România sau din Uniunea Europeană cu 300 de vaci. După aceea, dacă vorbim despre condițiile în care se face producția.

Da, avem garanții, la nivelul Uniunii Europene, că se vor face controale la sursă și se încearcă respectarea acelorași reguli. Păi, ca să respecte același reguli, vă dați seama cât de greu este când legislația de acolo nu este neapărat similară. Știm cu toții că astăzi în Uniunea Europeană sunt cele mai stricte reguli de producție. Deci, este foarte greu să spui că vei controla, te duci pe o stepă, pe o câmpie întinsă din Australia, să vezi că se întâmplă lucrurile fix, fix. Este destul de greu”, a mai explicat ea.

Ce ar putea merge prost pentru europeni

Comisia recunoaște că acordul deschide cote pentru carnea australiană, iar documentele oficiale arată că UE va acorda cote de 30.600 de tone pentru carne de vită și 25.000 de tone pentru carne de oaie și capră, introduse treptat. Copa-Cogeca și alte organizații agricole spun că, după Mercosur, această nouă deschidere adaugă presiune suplimentară asupra fermierilor europeni.

Un alt punct sensibil pentru europeni este cel al indicațiilor geografice. Deși Australia va proteja sute de indicații geografice europene, există și perioade de tranziție și excepții pentru anumiți producători existenți. Asta înseamnă că UE a câștigat mult pe acest dosar, dar nu absolut tot ce și-ar fi dorit.

Ce câștigă/pierd australienii

Australia obține acces mai bun la una dintre cele mai mari piețe din lume. Guvernul australian spune că acordul deschide mai mult piața UE pentru exporturile sale, iar economia Australiei ar putea beneficia cu aproximativ 10 miliarde de dolari australieni pe an. De asemenea, aproape 98% din exporturile australiene către UE ar urma să intre fără tarife, potrivit presei australiene.

Pentru sectoarele agroalimentare australiene, acordul aduce cote mai mari pentru carne și acces mai bun pentru o gamă largă de produse, inclusiv vin, horticultură, fructe de mare și carnea roșie.

Australia câștigă și pe dimensiunea strategică: își leagă mai strâns economia de UE într-un moment în care încearcă și ea să nu depindă excesiv de China.

Însă și agricultorii australieni sunt la fel de nemulțumiți precum cei europeni. Presa australiană arată că organizațiile de fermieri consideră că noile cote pentru carne sunt prea mici față de ce a cerut sectorul, mai ales raportat la cât a durat negocierea. Criticile spun, în esență, că pentru un acord „istoric”, câștigurile pentru crescătorii de bovine și ovine sunt modeste.

Mai mult, presa internațională mai notează că Australia a acceptat restricții privind folosirea unor denumiri europene, inclusiv pentru unele produse și stiluri devenite familiare pe piața australiană. Asta poate însemna costuri de rebranding sau pierderea unor avantaje comerciale pentru unii producători locali.

Privit rece, acordul pare mai avantajos pentru industrie, investiții și strategia pe termen lung decât pentru agricultorii sensibili de pe ambele maluri. UE câștigă piață pentru exportatorii săi industriali și acces strategic la resurse. Australia câștigă deschidere mai mare către o piață premium și mai multă diversificare geopolitică. Dar pe partea agricolă, ambele părți au lăsat în urmă nemulțumiri: fermierii europeni se tem de importuri suplimentare, iar fermierii australieni cred că au primit prea puțin.

Negocieri istorice

Negocierile UE–Australia au fost lansate oficial în iunie 2018. Ele s-au blocat în 2023, mai ales din cauza disputelor privind accesul cărnii australiene pe piața UE și protecția indicațiilor geografice europene. Negocierile au fost reluate, iar acordul a fost finalizat pe 24 martie 2026.

Atât Bruxellesul, cât și Canberra au prezentat acordul și ca pe o mișcare strategică, nu doar comercială. Acest acord vine într-un context de reconfigurare a comerțului global, cu dorința ambelor părți de a reduce dependențe excesive și de a-și diversifica relațiile economice. Comisia Europeană pune accent și pe accesul la materii prime critice și pe relația strategică mai strânsă cu Indo-Pacificul.