Cea mai importantă parte a unei pizza este aluatul, deoarece, pe lângă ingrediente, modul în care este copt acesta determină nu doar calitatea produsului, ci și gradul său de originalitate.
În mod tradițional, pizza are o formă rotundă, un aluat elastic, cu margini moi și mai înalte decât centrul, însă modul de preparare a aluatului este cel care face diferența între tipurile de pizza.
De exemplu, mărimea marginilor pizzei este influențată de aerul care, în timpul manipulării bilelor de aluat, se deplasează din centru spre exterior.
Pornind de la acest principiu, au fost dezvoltate variații ale aluatului. Iată trei dintre cele mai reprezentative tipuri de aluat pe care le poți pregăti în cuptorul de acasă, adăugându-le propria notă distinctivă. Dacă dorești să lucrezi ca un profesionist, alege un cuptor special pentru pizza.
Orașul Napoli, Italia, este locul de origine al pizzei. Aceasta a fost inițial creată cu puține ingrediente – busuioc, roșii și brânză – și cu margini groase de aluat.
Deși poate părea rustică, aluatul pentru pizza napoletană nu conține niciun fel de grăsime; este făcut doar din apă, făină, drojdie (de bere sau naturală) și sare.
Cuptorul pentru pizza napoletană trebuie să fie menținut sub 300°C pentru a asigura o coacere graduală și uniformă.
Fără a-și pierde forma rotundă distinctivă, acest tip de pizza are un aluat foarte subțire și aproape fără margini.
Tradițional, aluatul este preparat din făină de grâu, apă, drojdie (sau maia), sare și ulei de măsline. Dacă se dorește o crustă mai crocantă, se poate folosi ulei de floarea-soarelui.
Cuptorul pentru pizza romană trebuie să atingă peste 300°C pentru a obține un aluat subțire și crocant.
Creat de un american, fiu al unor imigranți italieni, acest tip de pizza a câștigat popularitate în întreaga lume.
Pizza autentică în stil Chicago, care seamănă mai mult cu o tartă, are un aluat gros, adânc și crocant, umplut cu brânză și sos de roșii.
Se începe cu un strat gros de aluat, făcut din ulei de măsline și făină de porumb măcinată grosier (fără germeni). Aluatul este așezat într-o tavă adâncă și rotundă, astfel încât să ajungă până la margini.
Apoi, pizza este coaptă la o temperatură care nu depășește 200°C. Tava este unsă generos cu ulei, astfel încât marginile pizzei să capete o textură asemănătoare celei prăjite.
Există două variante ale acestui tip de pizza:
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți