FOTO: Dreamstime/Anyaivanova
Credeți sau nu, unele dintre cele mai populare fructe și legume pe care le consumăm astăzi sunt hibrizi creați de om. Ele au fost dezvoltate în laboratoare prin selecție dirijată, un proces prin care sunt replantate doar plantele cu trăsături favorabile. Există, desigur, și cazuri rare în care insectele au fost responsabile de crearea plantelor hibride prin polenizare încrucișată, însă intervenția umană prin plantare a fost adesea esențială. Majoritatea exemplelor de pe această listă sunt surprinzătoare, deoarece sunt alimente pe care le considerăm „naturale”, arată listverse.com.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Varză, Broccoli, Conopidă: O familie extinsă din muștarul sălbatic
Varza, broccoli, conopida, kale, varza de Bruxelles, varza creață și alte legume înrudite provin toate dintr-o singură specie de plantă: Brassica oleracea, cunoscută sub forma sa originală de muștar sălbatic, care există și astăzi. Acum aproximativ 2.500 de ani, romanii și grecii antici au început să cultive muștarul sălbatic, selectând plante cu frunze mai mari, dând naștere la kale și varza creață. Procesul de selecție a continuat, ducând la crearea verzei (din muguri mai mari), a kohlrabicului (din tulpini mai mari), a verzei de Bruxelles (din capete mici) și a broccoli-ului și conopidei (din flori mari).
Portocala: Un hibrid dulce-amar, cu rădăcini în China
Multe varietăți de portocale există astăzi, dar toate își au rădăcinile într-un hibrid creat de om: încrucișarea dintre pomelo, aproape la fel de amar ca grepfrutul, și mandarin, dulce și de culoare portocalie. Istoria exactă a portocalei este neclară, dar se crede că a apărut pentru prima dată în sudul Chinei. De-a lungul anilor, oamenii au cultivat selectiv portocalele pentru a crea numeroase varietăți, ceea ce duce adesea la confuzii cu alte citrice. Pentru a fi considerat o portocală, un fruct trebuie să fi evoluat din pomelo și mandarin.
Alunele: O încrucișare „accidentală” ajutată de albine
Aluna modernă este un hibrid al două tipuri anterioare de alune sălbatice: Arachis ipaensis și Arachis duranensis. Deși aceste plante creșteau la distanțe mari una de alta, împiedicând polenizarea încrucișată naturală, cercetătorii au descoperit că primii coloniști din America de Sud au transportat Arachis duranensis acum 10.000 de ani. Ulterior, albinele au realizat polenizarea încrucișată, rezultând o nouă varietate de alună care este strămoșul celor pe care le consumăm astăzi.
Banana: O perfecțiune ajutată de intervenția umană
Banana comună modernă este un hibrid creat de om din speciile sălbatice Musa acuminata și Musa balbisiana. Prima avea pulpă cărnoasă, dar gust neplăcut, în timp ce a doua, deși gustoasă, conținea prea multe semințe. Acum aproximativ 10.000 de ani, oamenii timpurii au descoperit hibridul steril rezultat din încrucișarea naturală și au învățat să replanteze lăstarii pentru a crea noi arbori, selectând trăsături favorabile. Din cauza sterilității semințelor, bananele de astăzi sunt vulnerabile la o singură boală, care ar putea anihila întreaga producție globală dacă plantarea ar înceta.
Migdala: Un mister otrăvitor transformat în delicatesă
Migdala modernă este un hibrid creat de om din migdalele sălbatice, renumite pentru amărăciunea și toxicitatea lor, care puteau fi chiar mortale în cantități considerabile. Istoria migdalei dulci este încă neclară, iar oamenii de știință nu pot determina cu exactitate ce variantă sălbatică a fost selectată pentru a o crea. Se suspectează că strămoșul sălbatic este Amygdalus fenzliana, găsită în Armenia și Azerbaidjan, unde se crede că a avut loc selecția. Misterul persistă și cu privire la modul în care strămoșii noștri au reușit să transforme o plantă otrăvitoare într-o migdală dulce și comestibilă.
Grapefruitul: Fructul născut dintr-o încrucișare accidentală
Grepfrutul este un hibrid relativ nou, apărut în jurul anului 1693, când căpitanul Shaddock a plantat semințe de pomelo lângă portocali în Indiile de Vest. Polenizarea încrucișată accidentală a dat naștere grepfrutului, numit inițial „shaddocks”. Necunoscut în afara Caraibelor până în 1750, când un preot l-a numit „fructul interzis” din cauza surprizei, abia în 1814 a primit numele de „grapefruit”, datorită asemănării cu strugurii în creștere. Abia în 1948, botaniștii au confirmat că este un hibrid de pomelo și portocală.
Boysenberry: O poveste de pasiune și recuperare agricolă
Creat de horticultorul Rudolph Boysen în California, în 1923, boysenberry a fost inițial un hibrid nereușit comercial, aproape pierdut. Câțiva ani mai târziu, fermierul Walter Knott a redat viață acestui soi aproape dispărut la ferma sa, numind fructul după Boysen. Boysenberry este considerat o variantă a murului, fiind de fapt un hibrid între mur și, posibil, loganberry sau zmeură roșie. Deși există teorii despre alte încrucișări, succesul comercial inițial a fost limitat din cauza termenului scurt de valabilitate.
Tangelo: Confuzia citricelor și programul de selecție
Tangelo este un hibrid creat de om, rezultat din încrucișarea mandarinei cu pomelo, de unde și-a primit și numele. Confuzia cu mandarinele sau portocalele este comună, mai ales că există diferite varietăți de tangelo, nu toate provenind neapărat din aceleași origini. Un exemplu popular, tangelo Minneola, este un hibrid al mandarinei cu grepfrutul Duncan. Deși se crede că tangelo a apărut natural acum 3.500 de ani în Asia de Sud-Est, varietățile de astăzi sunt rezultatul programelor de selecție dirijată, inițiate de Departamentul de Agricultură al Statelor Unite (USDA) în anii 1800.
Morcovii: De la rădăcini albe la portocaliul vibrant
Morcovii nu au fost întotdeauna portocalii; varietățile naturale erau albe sau purpurii și, probabil, necomestibile. Strămoșul cunoscut al morcovului de consum a apărut în Persia, în secolul al X-lea, având rădăcini mici, multiple. Prin selecție dirijată, persanii au creat rădăcini mai mari, unice. Pe măsură ce selecția a continuat, morcovii au suferit mutații de culoare, de la alb sau purpuriu la galben și, în cele din urmă, la portocaliu. Procesul de îmbunătățire a aromei și culorii a continuat până în timpurile moderne.
Căpșuna: De la fructul sălbatic mic la gigantul modern
Căpșuna modernă este un hibrid creat de om dintr-o căpșună sălbatică mai mică, cu o durată de valabilitate mai scurtă, dar cu o aromă și un gust superioare. Programul de hibridizare a început în Franța în anii 1300, când botaniștii au observat că căpșunile sălbatice se reproduceau prin clonare. Antoine Nicolas Duchesne a creat căpșuna modernă la 6 iulie 1764, încrucișând o plantă masculină Fragaria moschata cu o femelă Fragaria chiloensis din Chile. Descoperirea sexului plantelor de către Duchesne a fost crucială, ducând la perfecționarea ulterioară a căpșunei de către botaniștii americani și britanici.
