Connaisseur fără ifose
Într-un nou episod al producției G4Food „Connaisseur fără ifose”, realizată de Cezar Ioan, specialistul în publicitate și strategie Ștefan Chirițescu a vorbit despre potențialul vinului și gastronomiei românești în construcția unei imagini de țară, dar și despre obstacolele din calea acestui demers.
Cu peste 20 de ani de experiență în publicitate și marketing, inclusiv în industria vinului, la Cotnari și Grupul Purcari, Ștefan Chirițescu a subliniat în dialogul cu Cezar Ioan că România deține atuuri importante: vinuri locale cu identitate puternică și o diversitate gastronomică reală – însă eșuează constant în a le pune împreună într-un proiect coerent.
„Imaginea vinului și a gastronomiei românești reflectă perfect imaginea României: nu știm să lucrăm împreună, nu gândim pe termen lung, iar individualismul ne sabotează”, a spus Chirițescu, în cadrul interviului.
„Trimiți o Busuioacă bună din Cotnari la un partener din străinătate și deja ai stârnit interesul”
El consideră că vinul este un produs ideal pentru a deschide discuția despre România, pentru că nu necesită gătire și poate fi „ambasador” imediat: „Trimiți o Busuioacă bună din Cotnari la un partener din străinătate și deja ai stârnit interesul”.
Chirițescu a evidențiat câteva soiuri românești care ar putea fi în centrul unui efort de promovare: Busuioaca („soiul hipster al României”), Frâncușa („perfectă pentru spumant”), triada celor trei Fetești (albă, regală și neagră), dar și vinuri roșii lejere precum Băbeasca, potrivite pentru consum zilnic.
„Avem minimum nouă soiuri românești care ar putea spune o poveste interesantă afară. Dar problema e că începem prea rar cu publicul din România, care nu le cunoaște nici el”, adaugă invitatul lui Cezar Ioan.
„Producătorii români nu simt presiunea să lupte pentru piețe externe”
O altă provocare este lipsa motivației pentru export, în contextul unui consum intern încă stabil: „Producătorii români nu simt presiunea să lupte pentru piețe externe. Suntem o piață naționalistă, în care se cumpără produs românesc, iar vinurile moldovenești care au prins la noi au avut nume cu sonoritate românească”.
În opinia sa, viitorul ar putea aduce o concentrare a pieței: „cramele vor trebui să se profesionalizeze”, dar și o organizare regională, mai realistă decât ideea unui brand național forțat: „Transilvania, Dobrogea, Moldova pot deveni poli regionali puternici. Așa cum a făcut Ungaria, cu cele șase regiuni vinicole care se diferențiază, nu concurează”.
Un exemplu care l-a impresionat pe Ștefan Chirițescu vine din Austria, unde producătorii nu își promovează propriile vinuri, ci pe ale vecinilor de podgorie: „Mi s-a părut genial. E exact acel tip de cooperare sănătoasă care nouă ne lipsește”.
Text transcris cu ajutorul Vatis Tech.
