Ostuni / Sursa foto: G4Food
La ce splendori are în jur, deopotrivă pe malul mării sau mai la deal, spre miezul peninsulei ce taie în două Mediterana, Bari ar putea trece, pentru mulți, doar un oraș de tranzit dinspre aeroport spre „Insta-destinații” ca Alberobello sau Matera. Ca orice oraș mai mare apropiat de „tocul” Cizmei decât de capitala Roma, Bari e un ghid pe repede înainte despre obiceiurile locului și-ale oamenilor lui: n-are deloc scrobeala Nordului și nici nu se omoară după ea, nu-și calculează zilele în ore și minute, ci în taclale și emoții, e dezordonat și gălăgios, dar pune inimă pe măsura decibelilor în tot ceea ce face.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Gustul simplității
De fapt, tocmai dramul acesta de inimă fierbinte de sud e ingredientul magic ce dă o savoare ieșită din comun unor mâncăruri care – de la paste la fructe de mare – se fac peste tot în lume, nu doar în Italia. Și mai e, pe lângă inimă, și încăpățânarea de a ține cu dinții de tradiția vieții fruste de odinioară: Sudul n-a fost niciodată din cale afară de bogat, nu e nici acum, iar bătrânii o să-ți povestească, într-o „passeggiata” pe Lungomare, mai jos de Teatro Margherita, despre copilăria lor sărăcăcioasă de după război, când bunicile fierbeau cochilii goale ca să dea pastelor un pic de gust de pește…
Preparatele tradiționale din Puglia înnobilează prin pasiune puținele ingrediente. Adevăratele orecchiette, pastele în formă de „urechiușe” pe care și azi femeile mai în vârstă le dibăcesc pe străduțele înguste din Centro Vecchio, nu le vei găsi nicăieri înecate în sosuri grele. La fel, nici focaccia adevărată nu o vei găsi cu alte ingrediente în afară de roșii, câteva măsline și mult, muuult ulei.
Focaccia cu vorbărie
O felie de foccacia e primul lucru care trebuie bifat când ajungi în Bari. O găsești la tot pasul, în orice cafenea sau băcănie mai acătări, dar merită încercată într-o focaccerie de Centru, dacă ai răbdare 5 minute să stai la coadă cu turiștii cu lecțiile făcute pe YouTube și Instagram. La Panificio Fiore, blatul e pufos, mai aproape de rețetele vechi, la 2,5 euro primești o bucată mare, cât să te saturi.
La Panificio Santa Rita, blatul e mai crocant și mai fezandat în ulei de soi, iar atmosfera are ceva din lentoarea filmelor de anii ’60, cu personaje ca „bodyguard”-ul Rino, care dirijează turiștii pe-un rând și localnicii coborâți franzelă pe altul sau ca patroana guralivă, în stare să lungească coada la 20 de mușterii ca să-și termine bârfa zgomotoasă despre fiul vecinei de deasupra.
Cu 5 euro, primești – dacă se termină bârfa – o focaccia de mărimea unei pizze mici. Va fi doar prima pe care o vei mânca la Santa Rita dacă mai stai prin zonă măcar încă o zi!
„Assasina” din farfurie
Cu stomacul pus la punct, poți bea o bere pe oricare dintre terasele dinspre mare. Greu vrei găsi o halbă sub 5 euro, dar poți încerca „metoda bareză” – îți iei un Peroni Rossa la sticlă din supermarket și să-l bei pe bancă, pe treptele fierbinți ale unei biserici sau în plimbare, printre străduțe. Ești în Sud, faci ce-ți spune inima și nimeni nu te va judeca!
Până la lăsatul serii, e musai să încerci orecchiettele ce-ți apar în fața ochilor la tot pasul. Ceva ce sigur nu găsești la noi sunt cele cu „cime di rapa” – o verdeață gustoasă, înrudită cu broccoli și varza. La Locanda dell’Elfo sunt foarte bune, la fel ca altă specialitate puglieză, spaghetti all’Assasina, paste prăjite, picante și crocante despre care destui îți vor spune că sunt cele mai bune paste din lume. Două porții de paste, o carafă de jumătate de litru de vin și o apă mare costă 41 de euro.
Bucătărie ca la 1900
Când ieși din Bari să vezi adevăratele frumuseți ale zonei, vechiul port Monopoli e o destinație obligatorie. Dezordinea plină de culoare din Bari lasă loc albului curat al pietrei și detaliilor de rafinament pastelat al ceramicii locale.
După o cafea – peste tot ieftină! – sau un Aperol Spritz la Caffe Letterario, după o plimbare pe faleză și o vizită răcoroasă în Catedrală, merită să iei prânzul la Osteria Perricci. Vei fi tratat nu doar cu cel mai bun vin alb la carafă și cu cele mai proaspete fructe de mare, ci și cu povești lungi despre istoria centenară a localului, fondat la 1910!
Iar dacă Monopoli te-a impresionat, așteaptă să vezi Matera, sit UNESCO și unul dintre cele mai vechi orașe locuite încontinuu ale lumii, unde istoria stă, la propriu, straturi-staturi, pe măsură ce urci sau cobori pantele sinuoase ce-au folosit ca fundal pentru celebrul film „Patimile lui Hristos”.
De altfel, să nu te mire dacă, printre cotloanele orășelului vei da peste vreun afiș în care apare marea noastră actriță Maia Morgenstern, care a jucat rolul Mariei în pelicula lui Mel Gibson. Dacă vrei să mai variezi pastele, poți încerca, la Matera, la Cantina della Bruna, orecchiette cu creveți sau paste cu salsiccia e zuchinni.
Liniștea „Orașului alb”
Mai îndepărtat de mare – unde ajungi cu un bus local – și pitit pe un deal înconjurat de infinite livezi de măslini și câteva vinării primitoare, Ostuni e unul dintre cele mai liniștite locuri din Puglia cea plină de viață. Și oamenii, și turiștii sunt pe modul „zen” în Ostuni: cea mai mare petrecere e să-l îngâni live, pe o terasă de centru, pe artistul care cântă șlagăre italienești pe bandă rulantă. Extrem de fotogenic, oferindu-ți un cadru unic la fiecare metru, Ostuni te vrăjește cu perspectiva sa privilegiată fie că orele apusului de soare te prind sub zidurile vechii cetăți, fie „cățărat” pe unul dintre restaurantele cu mese întinse pe mai multe etaje.
E plin de locuri îmbietoare în „Orașul alb”, dar niciunul n-are atmosfera de la Spessite, unde, cu puțin noroc sau cu o rezervare din timp, poți prinde chiar separeul ce dă spre mare. Patroana vorbăreață îți va recita cu patos meniul în limba italiană, că știi, că nu știi limba, și-ți va întări alegerile prin onomatopee delicioase. Pe lângă mâncarea deosebită, spectacolul discuțiilor cu turiștii care nu știu boabă de italiană merită toți banii: în jur de 40 de euro pentru o porție de paste și un mix grill cu cartofi la cuptor, comandă pe care, în lipsă de argumente în fața proprietăresei, vecinul de masă francez o va cere și el, arătând cu degetul, fără să știe că garnitura vine separat :).
Farmecul orașului real
Ca peste tot în lumea bună, riscul e, când mergi pentru prima oară, să nimerești numai și numai în localuri pentru turiști. Dacă, însă, te documentezi puțin ori te îndepărtezi fie și numai câteva străzi de agitația de Centru poți da peste restaurantele în care mănâncă localnicii. La Ostuni, un astfel de restaurant e La Locanda del Macellaio. Deschide după 7, cam târziu pentru o cină pe bază de carne, dar experiența e memorabilă.
Cum intri pe ușă, te întâmpină măcelarul însuși, cu un galantar de peste 2 metri lungime în care vezi, proaspătă, toată oferta. Nu trebuie decât să-ți alegi bucățile ce urmează să fie puse pe grătar, după care, odată așezat la masă, comanzi liniștit garniturile și băuturile. Cârnații salsiccia sunt cei mai buni pe care i-ai mâncat vreodată, iar bombettele – diferite umpluturi învelite în carne – sunt o adevărată revelație culinară. Deloc întâmplător în condițiile explicitate, cea mai gustoasă masă e și cea mai ieftină: 30 de euro cu tot cu apă și vin pentru două persoane.
