În pofida calităţilor lânii oilor din rasa merinos, crescătorii francezi de oi nu au avut niciodată probleme atât de mari ca acum în a scăpa de lână, denunţând o filieră care este complet în pană, informează AFP, transmite Agerpres.
La începutul primăverii, fermele de oi din munţii Isere (sud-estul Franţei) sunt pline de miei. Aici, la fel ca şi în restul Franţei, cea mai mare parte a animalelor este destinată producţiei de carne sau de lapte.
Lâna oilor, tunsă în fiecare an, care odinioară reprezenta o resursă economică importantă fiind utilizată în multiple scopuri în cadrul gospodăriilor, şi-a pierdut acum statutul. Degradată la rangul de “subprodus animal” de reglementările europene, lâna a devenit o problemă pentru mulţi crescători care au văzut cum debuşeele lor au dispărut în ultimii ani.
“Avem nouă tone de lână stocate acasă, am sfârşit prin a o dona via Bon Coin”, un site de anunţuri de mică publicitate, spune Grégory Vezain. Alţi au decis să ardă sau să îngroape lâna, ceea ce este atât ilegal cât şi o “aberaţie ecologică”, deplânge Vezain.
Şeptelul ovin al Franţei, estimat la şapte milioane de capete, produce în fiecare an aproximativ 10.000 de tone de lână, potrivit reprezentanţilor sectorului. Însă doar o mică parte (aproximativ 4%) este în prezent valorizată în Franţa.
Detronată de fibrele sintetice şi cele vegetale, filiera franceză a lânii şi-a pierdut ultimele unităţi industriale în anii 80, comercianţii fiind obligaţi să se reorienteze spre pieţele din străinătate. Apoi, criza Covid a dus la prăbuşirea cotaţiilor şi a exporturilor spre China, ceea ce a dus la o acumulare a stocurilor de lână la crescătorii de oi.
Această situaţie o nemulţumeşte pe Aline Robert, potrivit căreia “lâna este materialul viitorului”. Pe lângă carnea de miel, această crescătoare de oi vinde la ferma sa, de la picioarele masivului Oisans, pilote şi plăpumi 100% din lână merinos, produse via asociaţia Mérilainos, care regrupează aproximativ 20 de mici crescători.
Lâna strânsă de la oile acestor mici crescători este trimisă la Biella (Italia) unde este transformată în fire şi haine. Veniturile din aceste vânzări le completează veniturile crescătorilor francezi de oi şi le permite să îşi amortizeze riscurile, explică Aline Robert.
Nicolas Champurney, producător de carne bio în Vercors, transformă şi el o parte din lâna sa în papuci, tălpici şi alte mici obiecte cotidiene pe care le vinde la târguri. Pentru a valorifica până la capăt materia sa primă, se gândeşte să producă peleţi de îngrăşământ cu reziduurile din lângă. “Însă nu există o filieră în Franţa, vom încerca în Elveţia”, regretă Champurney.
Numeroase astfel de iniţiative există în Franţa, deseori numai graţie acţiunii celor pasionaţi. Însă ele nu sunt suficiente pentru a relansa filiera lânei, estimează sindicatul agricol Confédération paysanne, care cere o “modificare completă de paradigmă”.
“Distrugerea filierei lânei a fost una politică. La fel va fi şi reconstrucţia”, subliniază sindicatul care insistă în primul rând pe necesitatea introducerii lânei ca materie în programul de învăţâmânt agricol, de unde a aproape a dispărut. Alte revendicări ale Confédération paysanne vizează crearea de centre de colectare a lânei şi asocierea statului la iniţiativele locale care să permită remunerare producătorului.
Guvernul de la Paris a elaborat anul trecut un raport în care sunt avansate mai multe recomandări, precum utilizarea lânei ca un material izolator bio. De asemenea, Executivul a cerut asociaţiei interprofesionale Tricolor să elaboreze o foaie de drum, care ar urma să fie anunţată pe data de 16 mai.
Însă asta nu linişteşte sindicatul Confédération paysanne care se teme că vor fi repetate greşelile din trecut pentru ca la final finanţările publice să fie deturnate în alte scopuri, în detrimentul iniţiativelor locale pe care sindicatul le susţine.
Pentru a relansa filiera lânii “nu există o reţetă magică”, concluzionează Aline Robert. “Va fi o muncă pe termen lung”, a recunoscut Aline Robert.
Sursa foto: Pexels/Joan Costa
