Polonia și-a dublat suprafața cultivată cu afine/ Cu toate acestea, a ajuns să importe mai multe afine decât a exportat/Ce pot învăța fermierii români din greșelile polonezilor!

Timp de ani de zile, Polonia a fost un pilon al pieței europene de afine, exportând masiv către Germania, Marea Britanie și țările nordice.

Însă în 2025, acest echilibru se schimbă: cererea internă crește, fermele rămân fragmentate, iar concurența globală devine tot mai puternică. Toate aceste tendințe trasează o nouă hartă a comerțului cu afine în Europa, una care oferă și fermierilor români lecții importante.

Suprafețe în creștere, dar ferme prea mici

Între 2018 și 2022, Polonia și-a dublat suprafața cultivată cu afine, de la 5.800 la aproape 12.000 de hectare. Producția anuală se apropie de 70.000 de tone. Cu toate acestea, majoritatea exploatațiilor sunt mici – în medie de doar 1,4 hectare – ceea ce limitează mecanizarea și eficiența. În aceste condiții, randamentul mediu național rămâne modest: 5,7 tone/hectar, comparativ cu media globală de aproape 9 tone, potrivit datelor freshfruitportal.com

Aceste provocări sunt familiare și pentru România, unde fermele de afine sunt adesea mici și operate în regim familial. Este însă interesant ce soluție vor adopta fermierii români: va urma România același model, sau va învăța din limitele sistemului polonez și va investi în asocieri, tehnologii și scalabilitate?

Exporturile scad, în timp ce consumul intern explodează

În 2022/2023, Polonia a ajuns să importe mai multe afine decât a exportat, un scenariu de neimaginat în urmă cu un deceniu. Fructele vin acum din Peru, Maroc, Spania și Africa de Sud pentru a acoperi cererea tot mai mare din afara sezonului.

Totodată, Ucraina, un alt jucător regional, își direcționează livrările tot mai des direct către piața UE, evitând centrele de reexport din Polonia. Acest fenomen reduce și mai mult profilul exportator net al Poloniei.

Culesul manual domină încă în Polonia, iar lipsa muncitorilor sezonieri este o problemă acută. Fermierii se uită către mecanizare, dar dimensiunea redusă a fermelor face dificilă amortizarea investițiilor. România se află în aceeași situație, dar are șansa de a corecta cursul – prin cooperative, fonduri europene și politici publice care susțin consolidarea fermelor.

Concurența globală pune presiune pe prețuri

Țări precum Peru își extind agresiv exporturile de afine către UE, oferind fructe ieftine și disponibile tot timpul anului. China își dezvoltă producția internă, reducând nevoia de import. În acest peisaj, fermierii polonezi, dar nu numai, sunt forțați să se adapteze.

Unii investesc în soiuri mai productive, alții în infrastructură post-recoltare sau în certificări pentru a pătrunde pe segmente premium. Unii caută piețe noi, precum Orientul Mijlociu sau Asia. Alții mizează pe valorificarea produsului intern, unde marja poate fi mai bună, iar riscurile logistice mai mici.

Cum ar putea lua România locul Poloniei la exportul de afine

Pentru România, aceste transformări din Polonia pot fi o fereastră de oportunitate. Țara noastră are un climat prielnic pentru afine, acces la fonduri europene și o piață internă în creștere.

Totodată, Polonia ar putea deveni mai puțin prezentă în exportul de vară, ceea ce ar putea crea spațiu pentru alte țări producătoare să câștige teren, inclusiv România.

Conform estimărilor recente  că suprafața totală cultivată cu afine în România depășește 1.000 de hectare, cu tendințe de creștere. Această expansiune este susținută de investiții semnificative în infrastructură și tehnologie.

Cele mai importante ferme de afine din România

Iată câteva exemple de ferme de afine din România, care reflectă expansiunea și popularitatea acestei culturi:

• Merry Berry: Situată în comuna I.L. Caragiale, județul Dâmbovița, această plantație bio se întinde pe 115 hectare.
• Vital Berry: Cu plantații în localitățile Beriu și Mărtinești, județul Hunedoara, acoperă circa 60 de hectare.
• Dealul cu Afine: Aflată în satul Toderița, județul Brașov, această fermă bio se întinde pe 10 hectare și planifică exporturi în Emiratele Arabe Unite și Germania.
• Ferma din Robănești: În județul Dolj, această plantație de afine acoperă 10 hectare și utilizează tehnologia tip „bilon”.
• Ferma din zona Făgăraș: O plantație ecologică de 20 de hectare, cu soiuri precum Elliot, Duke și Blue Crop.
• CompaniaAgricrafters: Localizată în comuna Holod, județul Bihor, această fermă exportă fructele în Uniunea Europeană. Are 40 de hectare de plantații, iar anul acesta a demarat plantarea a 1.000 de hectare, într-un proiect amplu, Salonata.

Toate aceste exemple reflectă diversitatea și potențialul culturii de afine în România, evidențiind atât fermele mari, cât și pe cele de dimensiuni medii. Chiar dacă Polonia rămâne un actor important, viitorul nu mai este despre volum, ci despre adaptare.

Pentru fermierii români, e un moment cheie: aceștia pot să învețe din experiențele vecinilor, să evite fragmentarea și să devină jucători relevanți, pe o piață europeană aflată în plină transformare. Afinele pot rămâne o cultură profitabilă, dar doar pentru cei care privesc dincolo de granițele propriei ferme.