foto: pixabay.com
Juan José Salas, doctor în chimie, este cunoscut ca „Medicul Apei” din 2016, când a participat la un concurs de postări axat pe profesii legate de apă, cu scopul de a valoriza pe cei care se dedică „vindecării apelor bolnave”, cum sunt cele reziduale, și care, astfel, împiedică otrăvirea noastră continuă, relatează EFE.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Cu peste 40 de ani de experiență în domeniul tratării apelor reziduale și pensionat în 2021, el continuă să participe la proiecte naționale și internaționale, axate în principal pe curățarea apelor din comunități mici.
În timpul vizitei sale la Valencia, unde a participat la prezentarea concluziilor unui proiect cofinanțat cu fonduri europene Life Renaturwat, care a demonstrat eficacitatea și fezabilitatea tratării apelor reziduale din localități mici (până la 2.000 de locuitori echivalenți) prin zone umede artificiale combinate cu nămoluri de la stațiile de potabilizare, el a declarat pentru agenția de știri spaniolă EFE:
„De mic mi-a plăcut chimia, tot timpul mă jucam cu diverse substanțe, iar mama îmi spunea: tu vei fi medicul apei, deși atunci nu înțelegeam ce voia să spună.”
Cu ocazia Zilei Mondiale a Apei (în 2016), pentru a participa la un concurs de postări, a decis să cerceteze și a descoperit că, în Sevilla, unde locuiește acum, „a existat un medic în secolul XVIII, doctorul Juan Valdés Cortés, care vindeca totul cu apă”.
Atunci a decis să vorbească despre „Medicul Apei”, dar schimbând perspectiva: nu ca un medic care vindecă cu apă, ci ca cineva care și-a dedicat viața „vindecării apelor bolnave”. Postarea sa a câștigat.
Cercetător neobosit, de atunci este cunoscut ca „Medicul Apei”, cu specialitatea „pediatrie”, deoarece și-a concentrat cariera pe tratarea apelor reziduale din comunități mici (sub 2.000 de locuitori).
Diagnosticul apei
În Spania, peste 60% dintre municipalități sunt de mici dimensiuni și aici trebuie concentrată atenția asupra epurării. Marile orașe au deja sisteme implementate, în timp ce multe comunități mici nu au sisteme pentru curățarea apelor lor și este necesar să se găsească soluții pentru acestea, cât mai ieftine, ușor de întreținut și cu un consum minim de energie și personal.
„La nivel global, nu doar în Spania, am început să abordăm epurarea la scară mare, pentru că astfel se elimină multă poluare, dar rămâne o cantitate enormă de comunități mici care trebuie să își curețe apele.”
În plus, noua directivă europeană de tratare a apelor, care va intra în vigoare în 2027, stabilește că localitățile între 1.000 și 2.000 de locuitori echivalenți, care înainte nu erau luate în considerare, trebuie să aibă stații de epurare. Mai mult, acolo unde există risc de poluare, pragul scade și mai mult.
Tratament și risc
Care este tratamentul ideal? „Nu există un tratament ideal. Dacă ar exista, nu ar mai fi nevoie de cercetare. Fiecare stație de epurare este un costum făcut pe măsură. În funcție de caracteristicile locului, numărul de locuitori, climat, tip de sol etc., vom alege o soluție sau alta.”
Găsirea unei soluții este mai necesară ca niciodată, deoarece acum știm că 11% din apele de suprafață din Uniunea Europeană sunt afectate de deversările din comunități mici, conform estimărilor realizate pentru elaborarea directivei.
„Dacă nu facem acest lucru, vom continua să ne otrăvim… tot ce generăm în comunitățile mari și mici va ajunge în râu, va ajunge în mare. Dacă nu eliminăm poluarea, aceasta se va acumula.”
„În plus, cu cât căutăm mai mult, cu atât găsim mai mult, cum ar fi contaminanții emergenți (medicamente, produse chimice și altele), care deși știam că există, acum, datorită progresului tehnologic, putem să-i detectăm și devine mai evidentă necesitatea de a-i limita.”
