foto: rivulis.com
Dintre toate sistemele de irigații folosite actualmente, pentru suprafețe mici cultivate cu legume și zarzavaturi a câștigat tot mai mult teren irigarea prin picurare. Acest sistem s-a născut în anii ’60 în Israel, unde a fost brevetat primul dispozitiv practic pentru irigarea de suprafață prin picurare.
În scurt timp, metodă avea să cunoască un succes rapid, fiind vorba de o țară în care disponibilitatea apei reprezenta un factor extrem de limitativ pentru dezvoltarea agriculturii. Dată fiind eficacitatea sa și cantitatea de apă mai redusă pe care o consumă, s-a răspândit în regiuni cu dificultăți similare în aprovizionarea cu apă, inițial în Australia, apoi în zonele aride din America de nord și de sud. Eficiența sistemului a determinat ulterior răspândirea sa la nivel mondial, potrivit datelor oferite de un mare producător italian de sisteme de irigații.
Din ce este alcătuit un sistem de irigație prin picurare
Principalele componente ale sistemelor de irigare prin picurare sunt: o pompă care permite presurizarea sistemului, un sistem principal de filtrare care protejează instalația de particulele solide în suspensie prezente în apă, o conductă de aducțiune care transportă apa de la sursă la câmpul ce urmează a fi irigat, o rețea de distribuție și partea de dispersie formată din benzi picurătoare integrate (cu picurători încorporați în tubul de distribuție) sau din tuburi cu picurători montați extern.
În linii mari, irigarea prin picurare contribuie la economisirea apei prin reducerea evapotranspirației și a drenajului în adâncime, deoarece permite furnizarea apei direct și precis la nivelul rădăcinilor plantelor, mai eficient decât în sistemele de irigare prin aspersiune sau gravitațională. Mai în detaliu, avantajele sistemelor de irigare prin picurare pot fi sintetizate astfel:
Volum de apă mult mai redus
Cu irigarea prin picurare, apa este distribuită doar în zona rădăcinilor, în cantitatea și cu frecvența optimă pentru stadiul de dezvoltare al culturii. Toate plantele primesc apă uniform și direcționat.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Presiuni de funcționare mai scăzute
Sistemele de irigare prin picurare sunt cunoscute și ca „sisteme cu presiune joasă”, unde presiunea de funcționare nu depășește 4 bari, iar în majoritatea cazurilor este suficientă o presiune de 2 bari.
Pierderi reduse prin evaporare și percolare în profunzime
Infiltrarea rapidă a apei și suprafața umedă redusă diminuează pierderile prin evaporare superficială; în același timp, posibilitatea de a distribui exact cantitatea de apă necesară zonei rădăcinoase reduce pierderile prin percolare în profunzime.
Costuri energetice mai mici cu 30–40%
Presiunile scăzute de funcționare și pierderile minime de apă duc, în mod firesc, la scăderea consumului energetic al instalației.
Conducte principale și secundare de dimensiuni mai mici
Irigarea prin picurare, atunci când este bine proiectată, permite reducerea semnificativă a dimensiunilor componentelor rețelei de alimentare, printr-o organizare sectorială a sistemului.
Prezență redusă a buruienilor
Datorită scăderii suprafeței umezite și a cantității totale de apă disponibile pentru germinarea semințelor de buruieni, acestea se reduc în măsură drastică.
Localizarea îngrășămintelor în zona de absorbție activă
Irigarea prin picurare este cea mai eficientă metodă de nutriție a plantelor, deoarece permite absorbția rapidă a substanțelor nutritive, datorită densității ridicate a rădăcinilor în zona umezită de picurători și aerării bune a solului.
Posibilitatea de a lucra pe câmp în timpul irigării
Cu astfel de instalații, se poate iriga fără a uda frunzele plantelor și păstrând o mare parte din sol uscat. Programul de irigare este flexibil, independent de ora din zi sau de condițiile meteorologice (în special de vânt), iar lucrările agricole pot continua chiar în timpul udării.
Reducerea dezvoltării bolilor fungice și bacteriene datorită umidității scăzute
Faptul că frunzele rămân uscate în timpul irigării reduce riscul apariției bolilor, ceea ce duce la o îmbunătățire considerabilă a sănătății plantelor și la o nevoie mai redusă de tratamente fitosanitare.
La capitolul dezavantaje se poate enumera costul de realizare a instalației, dar bilanțul total este pozitiv, pentru că aceste costuri sunt amortizate prin reducerea restului de cheltuieli.
