FOTO: Colaj G4Food/tomorrowseeds.com/
Semințele de susan sunt folosite de mii de ani în alimentație și medicină, însă puțini știu cum arată planta care le produce. Originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Africii și Asiei, susanul (Sesamum indicum) este o plantă anuală, cultivată pentru micile sale semințe bogate în uleiuri și nutrienți.
Susanul atinge o înălțime de 50 până la 150 de centimetri și are o tulpină dreaptă, acoperită de frunze lungi și înguste. Florile, care pot fi albe, roz sau violacee, apar individual la baza frunzelor. După polenizare, planta dezvoltă păstăi alungite, de formă cilindrică sau pătrățoasă, dispuse vertical pe tulpină.
În interiorul acestor păstăi se ascund semințele de susan — în general între 50 și 100 de semințe per păstaie. Pe măsură ce planta se maturizează, păstăile se usucă. La cel mai mic contact sau mișcare, se deschid și împrăștie semințele. Acest fenomen i-a inspirat pe arabi să inventeze expresia magică „Sesam, deschide-te!”.
Recoltare cu grijă pentru a prinde momentul potrivit
Pentru a evita pierderile, fermierii culeg planta înainte ca păstăile să se deschidă complet. Semințele sunt apoi scoase prin scuturare și lăsate la uscat. Ele pot fi negre, maro, albe sau roșcate, în funcție de varietate. Cele mai cunoscute sunt semințele albe și negre, utilizate în produsele de patiserie, mâncăruri asiatice sau în obținerea uleiului de susan.
Susanul este una dintre cele mai bogate surse vegetale de calciu, magneziu, fosfor și grăsimi sănătoase. Conține și antioxidanți naturali, cum sunt sesamina și sesamolina, care contribuie la reducerea stresului oxidativ și a inflamației.
Semințele de susan, mici dar puternice, au fost apreciate de civilizații din Mesopotamia, India și China. Astăzi, continuă să fie o sursă valoroasă de nutrienți, dar și o curiozitate botanică pentru cei care află că ele cresc, de fapt, în păstăi delicate, pe tulpina unei plante tropicale.
