foto: pexels.com/erik-scheel
Mesajele răspândite în spațiul public pe seama alimentelor tind să fie la fel de diverse ca însăși oferta de produse alimentare de pe piață, iar aceste mesaje sunt, în mare parte, negative.
Dacă iei în serios tot ce afli despre mâncarea pe care o cumperi și o consumi, ca ins sănătos (problemele medicale descoperite impun, ce-i drept, anumite restricții/interdicții alimentare), fie din necesitate (ca să scapi de senzația de foame), fie ca să-ți satisfaci o poftă sau o plăcere rafinată (ceea ce facem de cele mai multe ori, într-o țară care a scăpat de sărăcie), riști să te expui unei psihoze. Scandalul, încă nestins, al „puiului galben”, declanșat recent de încă președintele Protecției Consumatorului, Horia Constantinescu (omul cu ditamai funcția în stat a scris pe Facebook că puii de carne sunt vopsiți cu ajutorul unui aditiv și carnea lor colcăie de bacterii Salmonella) a mai creat o problemă greu încercatului consumator român: ce carne de pui să aleagă de acum înainte de pe raft? Și dacă puiul galben a devenit indezirabil, puiul alb de ce nu ar avea nicio hibă, atât timp cât bacteriile nu se înmulțesc în funcție de nuanța cărnii? Să evităm, așadar, toți puii din galantar, toate ouăle? Și dacă cineva, undeva, ne pregătește puiul albastru?
Ce a fost în neregulă cu „puiul galben” scos la vânzare pe piața informațională de șeful Protecției Consumatorului? Un singur lucru, dar important: l-a ofertat numai cu acuzații, fără explicații. Dacă și-ar fi bătut capul să spună consumatorilor români că folosirea aditivului Yellow 20 HS este legală la nivel european (Reg. EC 1831/2003) și că aditivul respectiv este de extracție naturală, dintr-o plantă (din flori de Marigold/Tagetes erecta), și că din miile de tulpini de Salmonella numai două pun în pericol sănătatea umană, dacă ar fi comunicat, așadar, responsabil, alta ar fi fost situația: nu am mai fi avut un scandal public, o aproape isterie colectivă, pe seama unui aliment. Sigur, dacă nu ar fi făcut scandal, candidatul pentru Primăria Constanței nu ar fi sperat la un plus de voturi. Deci, satisfacere a interesului electoral în detrimentul unei bune informări a publicului și împotriva unui întreg sector alimentar românesc.
Dar dacă le spui românilor despre aditivi, a căror utilizare este permisă de legislația europeană, nu riști să provoci, de asemenea, reacții de respingere din partea multora dintre ei? O propagandă agresivă toacă de ani buni tema aceasta a aditivilor alimentari, reușind să tulbure o mare parte a publicului, care vede peste tot ”mâncare cu otrăvuri”. Tema este folosită în scop politic, cu precădere anti-european. Românul a fost făcut să creadă că din Occident, via hypermarketuri, se revarsă pe piața internă noian de alimente doldora de E-uri, fabricate de patroni lipsiți de scrupule, care fac bani mulți pe sănătatea noastră. Ce nu i se mai spune consumatorului nostru este că acești aditivi sunt aprobați la nivel oficial, iar efectele asupra sănătății umane sunt cercetate periodic de specialiști. UE a scos din listă, de-a lungul anilor, o mulțime de aditivi chimici de sinteză și a introdus tot mai mulți aditivi de extracție naturală.
Frica de alimentele din spațiul comunitar indusă de propagandă și de politicieni este una destul de răspândită, deși industria agroalimentară din România folosește fix aceiași aditivi ca industria din celelalte state europene! Fermierii români folosesc fix aceleași pesticide ca omologii lor din Franța sau Spania, obligați cu toții să respecte aceleași niveluri maxime admise. Uneori, însă, unii dintre producătorii autohtoni se nărăvesc la substanțe chimice deja interzise de UE, care, trebuie spus, scoate din uz, pe bandă rulantă, pesticide chimice de sinteză și le înlocuiește cu pesticide de origine naturală.
Politicieni, producători și comercianți autohtoni, jurnaliști și influenceri sau simpli internauți se străduiesc să se facă stăpâni pe libertatea noastră de alegere și să ne determine opțiunile alimentare.
Mergem la hypermarket, parcă ne auzim certați: „duceți-vă la Obor și cumpărați de la țăranii noștri”! Dacă insistăm, totuși, să rămânem în marele magazin, să nu cumva să punem mâna pe produse alimentare de la străini! „Luați, bă, produsele alor noștri, fiți patrioți, patrioți alimentari!” Mai nou, ne-a fost provocată o altă teamă: plăcintele și cozonacii ar conține făină de viermi și lăcuste, deși ingredientul acesta este aprobat de Comisia Europeană, iar operatorii economici sunt obligați să-l menționeze pe etichetă. Mai mult: un kilogram costă aproximativ 100 de lei, ar fi total nerentabil pentru un panificator să folosească o astfel de făină pentru producția de cozonaci destinată marelui public.
Dacă fugim la piața agroalimentară, suntem atenționați: „nu cumpărați de la samsari, cumpărați de la producătorii adevărați”, deși e aproape imposibil să știi cu certitudine cine sunt aceștia. Dacă ne e poftă de o bucată de carne, imediat sare expertul alimentar de Facebook: „bagi în tine carne artificială, nu mai găsești carne adevărată în comerț, fiindcă nu mai avem porci, vaci, oi, păsări”. Alții ne zic răspicat: „nu mâncați alimente super procesate!” Bun, întreb, nici măcar o pungă de chipsuri la o lună? Și tot așa, de parcă s-ar fi instalat o veritabilă Apocalipsă alimentară și un Dumnezeu al mâncării ne judecă zilnic și ne condamnă la infernul veșnic, fiindcă mâncăm din import hrană artificială plină cu toxine și cu făină de greieri!
Cum scăpăm de frică și de culpabilitatea induse de cei care au tot felul de interese în a ne direcționa alegerile alimentare (unii vor voturi, alții vor să-și vândă marfa)? Prin informare din surse credibile. Recunoaștem că nu este chiar simplu să ne orientăm într-o piață caracterizată prin diversitate și abundență, mai ales când suntem ținta unor mesaje propagandistice și de marketing. O bună informare ne poate fi de mare ajutor. G4Food își asumă acest rol de ghid public, de a căuta să aducă sub ochii cititorilor informații corecte din zona nutriției, a industriei agroalimentare, a politicii și comerțului. Vom denunța acele mesaje care nu fac altceva decât să cuibărească, interesat sau din nesăbuință, frica și vinovăția în sufletul clientului final, pentru alegerile sale.
În același timp, vom oferi cititorilor informații despre neregulile din sistemul agroalimentar, nereguli dovedite și explicate, nu aruncate opiniei publice în formatul unei postări imprecise pe Facebook. Responsabilitatea și transparența sunt valori fundamentale pe care le cerem statului și operatorilor economici din industria agroalimentară. Demersul nostru jurnalistic are drept slogan: „ca să știm ce mâncăm”. Haideți să ne apărăm libertatea de a ne alege mâncarea, în cunoștință de cauză, și să ne păstrăm una din plăcerile simple, firești, ale acestei vieți: aceea de a consuma, echilibrat, mâncărurile pe care le poftim și reușim să le avem pe masă.
