Sursa foto: Pexels
396 de cetățeni din 1.065 de participanți din România la o cercetare a Eurobarometru au răspuns că nu au știut/auzit vreodată că Uniunea Europeană sprijină fermierii financiar în cadrul Politicii Agricole Comune. Procentual, aceștia reprezintă 37% din totalul respondenților din România.
Aceste date ne plasează pe primele locuri în clasamentul ignoranței pe tema ajutorului financiar acordat fermierilor de Uniunea Europeană. În fruntea clasamentului se mai află Germania ( 473 respondenți, dar 31% ), Italia ( 441 respondenți / 43% ), Spania ( 380 / 38% ), Austria ( 373 / 37% ).
Nu vă grăbiți să vă consolați cu faptul că în unele din țările care beneficiază de plafoane financiare anuale atât pentru Plăți directe ( Pilonul I ), cât și pentru Dezvoltare rurală ( Pilonul II ) – e vorba de Germania, Spania și Italia – numărul sau procentul celor care nu au știut vreodată că Uniunea Europeană finanțează sectorul agricol e mai mare decât în România.
Nu ne putem scoate mereu cu observația că ”se întâmplă și la case mai mari”. Mereu găsim câte o vorbă în folclorul strămoșesc ca să ne scuzăm pentru delăsările sau neputințele noastre.
În Franța, cel mai mare beneficiar al fondurilor europene ( fiindcă, să ne înțelegem, are cea mai mare suprafață agricolă ), procentul ignoranței este mai mic decât în România, 33%.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Dar hai să ne uităm la țările foste comuniste: în Bulgaria – 20%; în Ungaria, 30%; în Cehia, 24%. Bulgarii, ungurii și cehii s-au declarat așadar mai informați decât românii. Și poate chiar așa sunt în realitate, nu numai în declarații: mai bine informați în ce privește finanțarea sectorului agricol de la bugetul european.
Cercetarea Eurobarometru a fost efectuată în perioada februarie – martie 2022. Destul de recent, aș zice, nu cred că nivelul de cunoaștere ( sau de ignoranță ) s-a modificat. Adevărul dureros este acesta: un număr considerabil de români nu știu că Uniunea Europeană sprijină financiar fermierii din statele membre, inclusiv din România, după 2007, anul aderării țării noastre la blocul comunitar.
Această situație statistică este una deplorabilă, fiindcă arată că o mare parte din populația României nu are minime cunoștințe despre cum funcționează Uniunea Europeană și despre beneficiile pe care le înregistrează sectorul agroalimentar după anul aderării.
Și nu prea avem nicio scuză ( nici ignoranții din alte state, fie acestea mai dezvoltate decât România nu au ): au trecut 17 ani, aproape două decenii, de la aderarea la UE! Un interval suficient ca să afli o informație simplă: fermierii români primesc bani de la bugetul european.
Presa și-a cam făcut datoria: a informat cu prisosință despre subvenții agricole, despre fonduri europene acordate pentru modernizarea fermelor. Este adevărat că informațiile au fost vehiculate cu precădere de presa agricolă, una de nișă, dar, de la o vreme, și presa mainstream a început să acorde atenție acestei zone editoriale: fondurile europene pentru agricultură. În buletinele de știri ale televiziunilor au fost introduse și știri despre banii europeni pentru agricultură. Să nu mai vorbim de emisiunile cu profil agricol ale televiziunii publice ( Viața Satului / TVR 1 și Ferma / TVR 2 ) care au informat constant pe această temă.
Pe de altă parte, autoritățile publice cu competențe în zona agricolă ( Ministerul Agriculturii și agențiile subordonate: Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură – APIA și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – AFIR ) au obligația să informeze numai fermierii despre accesarea banilor europeni, nu și publicul larg. Și au fost acțiuni de informare, dar strict în zonele specializate.
Informarea publicului larg este o atribuție mai degrabă a președintelui și a premierului. Nu-mi aduc aminte ca președinții Traian Băsescu și Klaus Iohannis ( ale căror mandate acoperă perioada de după aderare ) să fi marcat prin vreo declarație publică începerea unui nou program multianual pentru agricultură și dezvoltare rurală finanțat de la bugetul european. ( Poate au spus câteva vorbe, în discursurile de la Indagra, când obișnuiau să se deplaseze până acolo și cam atât. )
Le-ar fi luat cam un sfert de oră, ca să comunice, într-o conferință de presă, întregii țări că urmează să intre în sectorul agricol aproximativ 3.000.000.000 de euro anual. În fond, agricultura a fost prezentată mereu ca un domeniu strategic.
Nici premierii nu s-au dat peste cap să facă același lucru. Și s-au succedat o droaie: Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, Dacian Cioloș ( fost comisar european pentru agricultură ), Victor Ponta, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Viorica Dăncilă, Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu. Nu-mi amintesc ca vreunul dintre ei să fi organizat o conferință de presă dedicată fondurilor europene pentru agricultură, să spună tuturor cetățenilor, nu doar fermierilor, că agricultura României beneficiază de miliarde de euro anual de la bugetul UE: Veți spune: asta e treaba Ministerului Agriculturii. Da, e treaba acestui minister, sunt și bani alocați în acest scop, dar supra-comunicarea unor informații de la nivel guvernamental și prezidențial nu poate fi decât salutară.
Când, totuși, au vorbit despre finanțarea de la bugetul european a sectorului agricol românesc, oamenii de stat au uitat să precizeze sursa banilor, lăsând să se înțeleagă că banii ar fi fost acordați numai de la bugetul de stat, că sunt un cadou sau o pomană făcută de guvern.
Până mai ieri, PSD obișnuia să pună pe rețelele de socializare materiale de informare despre finanțări în agricultură, eludând să menționeze că subvențiile sunt acordate în mare parte de la bugetul european. Am semnalat acest nărav în editorialul ”Cum este scoasă Uniunea Europeană din discursul public agricol, în 2024, anul secetei/Plus o observație: PSD, care deține portofoliul Agriculturii, pune sigla de partid pe fondurile europene”
În programul de guvernare, făcut public, PSD și-a revenit și a precizat că cele 8 miliarde de euro care urmează să intre în țară în următorii ani vor fi acordați și din fonduri europene. De fapt, aproape toți banii vor veni din surse europene: Fondul European pentru Garantare Agricolă ( FEGA ) / Plăți directe și Fondul European pentru Dezvoltare ( FEADR ) / Dezvoltare rurală.
Procentul mare de ignoranți față de finanțarea agriculturii românești de bugetul european contribuie la creșterea curentului eurosceptic. ”Dar ce face, d-le, Uniunea Europeană pentru noi?” e o replică des întâlnită pe rețelele de socializare sau în discuții informale. Când oferi informații exacte despre programele de finanțare, reacția este, de regulă, ”Da? Nu am știut!”.
Sigur, avem în România chiar beneficiari agricoli de fonduri europene care se poziționează anti-UE. Am semnalat această categorie de fermieri în editorialul ”Fractura etică din viața unor fermieri români: încasează subvenții europene, dar susțin politicieni anti-europeni, suveraniști”.
Este un mod bizar, lipsit de onestitate, al acestor fermieri de a se raporta la blocul comunitar care a generat prosperitate în fermele lor.
Alți fermieri, în special cei din categoriile mică și mijlocie, au devenit eurosceptici, fiindcă nu au beneficiat decât într-o măsură neînsemnată de fondurile europene. În timp ce un mare fermier român, chiar dintre cei anti-UE, și-a umplut ferma cu mașini și utilaje agricole de sute de mii și milioane de euro oferiți de Bruxelles, micul fermier, vecinul lui, cu vreo câteva hectare, nu a reușit în aproape două decenii să cumpere măcar un tractoraș de 50 CP din fondurile europene.
Marele fermier, care s-a văzut cu sacii în căruță, se dă mai nou cu suveraniștii și îl instigă și pe cel mic în aceeași direcție, ca acesta din urmă să mai piardă o dată! De semnalat aici și o anumită discreție a marii mase de fermieri români de a recunoaște în mod clar că sunt beneficiari ai fondurilor europene. Când îi întrebi ce subvenții agricole au încasat de la bugetul european devin evazivi, înalță din umeri, ”Nu am verificat contul”, ”Nu știu să îți zic acum”.
Cum să reducem procentul ignoranței? Soluția este una simplă: informarea constantă despre banii care intră din bugetul european, dar și din cel național, în agricultura din România.
Este o obligație profesională a presei și a instituțiilor publice centrale.
Să sperăm că acestea vor fi conduse, din 2025 încolo, de politicieni pro-europeni și determinați să comunice publicului larg despre beneficiile, inclusiv financiare, ale apartenenței României la Uniunea Europeană.
