foto: pexels.com@asphotograpy
Într-o epocă în care orice regulă este destinată a fi contestată sau rescrisă, câteva norme generale la masă rămân în continuare constante. Dincolo de cele legate de cine plătește la restaurant. Fac parte dintr-un abc al educației elementare dintr-o simplă perspectivă a bunului simț, dincolo de vremuri, trenduri, mode, politică și zeitgeist. Ne pot ajuta să punctăm în unele momente, să fim convingători în momente decisive sau chiar să fim puțin seducători, când e cazul.
Cu mențiunea, tot de bun simț, că în unele momente poate da măsura caracterului unei persoane și felul în care decide să nu respecte anumite reguli. Dar a le respecta sau nu presupune înainte de toate a le cunoaște. Italia, care uneori pare o țară a excesului de reguli mai ceva decât Marea Britanie, celebră pentru caracterul formal al vieții publice, cultivă încă într-o manieră serioasă ideea regulilor sociale. Atât de mult, încât funcționează cu foarte mult succes și o așa zisă Academie a bunelor maniere, care propune inclusiv cursuri autorizate cu valoare de credite universitare: coduri ale bunelor maniere la masă în diferite contexte, în afaceri, la job, la școală sau la universi tate, la petreceri, ceremonii sau situații mai mult sau mai puțin informale etc.
Iată o sinteză a bunelor maniere dintr-o carte publicată de unul dintre autorii ghidurilor de mai sus.
Cum se aranjeză masa, dacă avem oaspeți acasă
Cu mențiunea că în sine aranjamentul unei mese a devenit mult mai relativ și mesele pot fi mai informale, cu un aranjament minimalist, câteva principii de bun simț rămân. Mai nou, se practică mult stilul așa zis formal informal – respectând reguli principale dar fără nimic ce nu e stric necesar pe masă.
Furculița în stânga, cuțitul în dreapta cu lama spre farfurie, iar lângă el, la exterior, lingura.
Sunt acceptate unanim șervețele de hârtie și sunt acceptate și suporturile de farfurii, în loc de față de masă. Dacă e vorba de invitați mai importanți și mai puțin formali, este preferabilă fața de masă textilă și servețele textile în aceeași tonalitate.
Sunt obligatorii cel puțin două pahare, unul cu picior pentru vin, altul simplu pentru apă. Opțională, o mică farfurie pentru fiecare pentru felia de pâine, dar e destul de ieșit din uz acest obicei. Dacă în meniu e și pește, e de bun simț o mică farfurie individuală pentru oase.
De regulă se așează dedesubt farfuria pentru felul doi, iar pestea ea cea de supă sau pentru aperitiv, în funcție de meniu.
Cum ne comportăm la masă
Dincolo de aranjarea mesei, destul de nebătută în cuie, se mențin anumite reguli legate de cum ne așezăm la masă în funcție de cine mai e prezent și cum ne comportăm pe întrega ei durată. Înainte de toate, prima regulă este că ne așezăm la masă după ce ne-am spălat pe mâini.
Regula de aur este aceea că cine a propus întâlnirea îi invită pe ceilalți să ia loc. Iar oaspeții se poziționează în funcție de interesele comune și de eventuale discuții care ar putea avea loc, nu de ordinea ierarhică sau de vârstă, regulile actuale tind să nu mai scoată în evidență vârsta persoanelor.
O altă regulă importantă, începem să mâncăm abia după ce persoana care ne-a invitat sau gazda începe să mănânce sau să servească de pe platourile așezate în centrul mesei. Preparatele nu se ating niciodată cu mâna, cu excepția pâinii și grisinelor.
Nu se vorbește la telefon, decât în situații de maximă urgență și nu se ține telefonul pe masă.
Postura: spatele drept, evitând să sprijinim coatele pe masă, brațele pe lângă corp și doar mâinile pe fața de masă.
Servețelul se ține desfăcut pe genunchi, nu la piept, dacă e cazul sau simțim nevoia.
Pâine se așează pe o farfurie mică plasată în acest scop în partea stângă, dacă există. Dacă aranjamentul este mai informal, este mai elegant să o așezăm pe marginea propriei farfurii decât pe masă.
Detalii importante
Este recomandat să fim atenți la câteva detalii: să nu înmuiem pâinea în farfurie, să nu suflăm în mâncare, așteptând să se răcorească, dacă e nevoie. Să nu facem zgomot mâncând și să nu consumăm până la ultima înghițitură din farfurie. Nu se gustă din farfuria altcuiva, la limită se poate face un mic schimb, dar e o practică destul de informală și se practică doar când persoanele se cunosc deja între ele.
Dacă am terminat de mâncat, așezăm tacâmurile paralel în farfurie. Dacă încă mai mâncăm, le sprijinim de marginea ei cu vârful.
Dacă turnăm în pahare, turnăm întâi și celor de alături, întrebându-i înainte. Se dă noroc și se fac urări ridicând puțin paharul, fără a ciocni zgomotos.
La final, se ridică în picioare întâi invitații, iar gazda sau cel care a făcut invitația abia la final.
Ca un corolar, dincolo de caracterul parțial relativ și cu marjă de excepție în unele situații, regula de aur este aceea a punctualității. Fie că e vorba de o masă mai oficială, fie că e vorba de una mai informală, între cunoscuți. A-i face pe ceilalți să aștepte, dincolo de o marja acceptabilă de câteva minute, ideal cât mai puține, dacă venim de la o distanță mai mare, este semn de lipsă de respect.
