Rețetele bunicii: ardei/dovlecei umpluți ca-n copilărie

Bunica nu era doar zână în bucătărie, cum am mai scris, ci şi generăleasă. Când gătea, accepta, cel mult, să stai pe lângă ea, fără să o baţi la cap, şi să cureţi zarzavat sau să îi dai câte ceva la mână. Dacă deveneai prea insistent şi voiai să te implici mai mult, îţi dădea imediat de înţeles că ar fi mai bine să îţi cauţi altceva de făcut. Aşa încât, locuind împreună, chiar dacă avea deja soţ şi copii, mama nu s-a prea putut apropia de bucătărie. Abia când ne-am mutat la casa noastră şi nu am mai stat cu bunicii, a început şi ea să gătească şi să pună în practică ce „furase” de la maestră.

Cum în perioada asta nu se poate să te plimbi prin Bucureşti fără să îţi vină de la vreo fereastră miros de ardei umpluţi, mi-am amintit o păţanie haioasă de-a mamei, de la începuturile ei într-ale gătitului.

Se apucase şi ea să facă ardei umpluţi. A făcut tocătura, a scobit şi a umplut ardeii şi i-a pus la fiert. Doar că, blestemaţii de ei, în loc să stea liniştiţi în oală, de cum a turnat apa, au început să plutească la suprafaţă. Panicată, i-a mutat într-o oală mai mică, sperând că aşa nu vor mai avea loc să plutească. Acelaşi rezultat. Când a văzut că nici mutatul într-o a treia cratiţă, şi mai mică, nu a rezolvat problema, a pus mâna pe telefon şi a sunat-o pe bunica, întrebând-o ce să facă.

Bunica a identificat imediat greşeala. Mama nu umpluse cum trebuie alveolele din vârful ardeilor. Pentru a-i face să stea cuminţi pe fundul oalei, vârfurile lor trebuie bătucite bine cu tocătură, ca greutatea să îi tragă în jos, împiedicându-i să urce la suprafaţă.

Ne-am amuzat, peste ani, când bunica se dusese de mult, iar eu am făcut pentru prima dată ardei umpluţi la mine acasă. Am sunat-o şi eu pe mama să o întreb cum se fac, iar prima grijă pe care mi-a dat-o a fost să umplu bine ardeii la vârf.

La ardeii umpluţi ai bunicii, nu tocătura, care era şi ea foarte gustoasă, era piesa de rezistenţă, ci sosul roşu, uşor dulceag, în care se scăldau. Ea făcea umplutura din carnea de la porcul crescut în bătătură – asta era la îndemână în vremurile alea – pe care o asezona cu verdeţuri din belşug.

Eu îi fac din carne de vită şi, aşa cum vă spuneam la reţeta pentru sărmăluţe în foi de viţă, nu uit pentru umplutură pontul de la măcelarul din Alep: dovlecelul ras şi călit.

Dovleceii pot fi şi ei umpluţi, nu doar folosiţi în tocătură. De fapt, eu fac două oale când gătesc felul ăsta, una cu ardei, alta cu dovlecei – mai uşori pentru digestie.

Ingrediente:
– 12 ardei graşi medii şi 4 dovlecei mici spre medii (pentru umplut)
– 1 kilogram de carne tocată de vită, porc sau amestec
– 2 cepe mari
– 1 dovlecel mare, pentru tocătură
– 2 legături de mărar şi 2 de pătrunjel
– 1 cană mare şi jumătate de orez (cam 300 de grame)
– bulion
– sare, piper după gust

Dovlecelul care se pune în tocătură se dă pe răzătoare şi împreună cu cele două cepe rase şi ele se pun la călit într-o tigaie, cu puţin ulei şi sare. Când amestecul scade şi se înmoaie, se adaugă două linguri de bulion şi se mai lasă 2-3 minute pe foc.

Se amestecă totul cu carnea tocată, orezul, verdeaţa mărunţită, un pic de apă caldă, sare şi piper.

Ardeii se scobesc bine, se spală de seminţe şi se umplu cu tocătură. Îi aşezăm vertical în oală, cu vârful în jos, iar deasupra îi tapetăm cu puţină făină, ca să evităm împrăştierea cărnii în apă. Turnăm apă uşor, pe lângă ei, nivelul acesteia trebuie să fie acelaşi cu înălţimea ardeilor, nu să băltească peste ei.

Punem un capac şi lăsăm să fiarbă la foc mic, cel puţin 30-40 de minute. Cu o furculiţă, verificăm dacă orezul a fiert şi adaugăm 3-4 linguri mari de bulion, un pic de zahăr, sare şi piper. Lăsăm să mai dea în câteva clocote, fără capac, iar ca să îngroşăm un pic sosul, dizolvăm într-un bol două linguri de amidon de porumb sau făină. În final, adăugăm două linguri de ulei de măsline, ca să capete sosul un pic de strălucire.

Oprim focul şi presărăm deasupra pătrunjel verde tocat.

Cu dovleceii se procedează similar. Doar că fiecare se taie transversal, se scobesc în interior şi se umplu cu tocătură. Se aşază în oală pe orizontal.
Nu aruncaţi miezul scobit din dovlecei. Poate fi şi el tocat, călit şi adăugat în umplutură.

Îi puteţi mânca cu iaurt grecesc sau simpli, calzi sau reci.

Ştiu că în materie de ardei umpluţi sunt, probabil, câte bordeie, atâtea obiceie, dar pentru mine, reţeta bunicii e cea mai gustoasă.

Sursa foto: G4Food