VIDEO | Tania Fântână, nutriționist: „Rezistența la insulină nu apare peste noapte și, de cele mai multe ori, nu doare”

Rezistența la insulină este una dintre cele mai frecvente probleme metabolice ale adulților, dar și una dintre cele mai ignorate. Pentru că nu provoacă durere și nu apare brusc, mulți pacienți ajung la medic abia când apar kilogramele în plus, oboseala persistentă sau modificări ale analizelor.

„Rezistența la insulină nu apare peste noapte și, de cele mai multe ori, nu doare”, explică nutriționistul Tania Fântână. În esență, insulina este hormonul care ajută glucoza să intre din sânge în celule. Când celulele nu mai răspund eficient, pancreasul produce tot mai multă insulină pentru același efect. În timp, acest mecanism poate duce la glicemii crescute, acumulare de grăsime abdominală și risc mai mare de prediabet sau diabet de tip 2.

Semnele frecvente includ dificultatea de a slăbi, mai ales în zona abdomenului, pofta constantă de dulce, somnolența după mese, oboseala cronică și valori modificate ale glicemiei, insulinei sau profilului lipidic. La femei pot apărea și cicluri menstruale neregulate.

Diagnosticul este stabilit de medicul diabetolog sau endocrinolog, pe baza analizelor de sânge, inclusiv glicemie, insulină și indicele HOMA-IR, alături de istoricul medical și evaluarea stilului de viață. Afecțiunea nu se autodiagnostichează și nu se tratează fără consult medical.

Vestea bună este că, în multe cazuri, rezistența la insulină poate fi ameliorată prin schimbări susținute ale stilului de viață. O scădere în greutate de 5–10% poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină, dacă este obținută gradual și menținută pe termen lung. Reducerea grăsimii viscerale, cea din jurul organelor, este esențială, deoarece aceasta întreține inflamația și dezechilibrul metabolic.

Nu există o dietă unică recomandată, dar studiile susțin alimentația cu indice glicemic scăzut, mese regulate fără gustări continue, aport adecvat de proteine la fiecare masă, carbohidrați din surse integrale și grăsimi de calitate. Dieta mediteraneană și modelele alimentare antiinflamatoare sunt frecvent asociate cu îmbunătățirea sensibilității la insulină. Regimurile foarte restrictive pot funcționa pe termen scurt, dar sunt dificil de menținut.

Un exemplu de meniu pentru o zi poate include omletă cu legume și o felie mică de pâine integrală la micul dejun, carne slabă sau pește cu legume și o porție moderată de cereale integrale la prânz, iar seara iaurt grecesc sau brânză proaspătă cu legume și semințe.

Pe lângă alimentație, contează mișcarea zilnică, minimum 7.000–8.000 de pași sau activitate fizică regulată, somnul de calitate și reducerea stresului cronic, care influențează direct nivelul insulinei. Cu intervenție timpurie și consecvență, echilibrul metabolic poate fi recâștigat.