În centrul Barcelonei există o stradă pe care se înșiră restaurantele de la un capăt la altul. Îngustă și liniștită, nu este în calea fluxului zilnic de turiști din Orașul Condal, dar este apreciată de localnici. Vara, terasele care se înșiră pe trotuarul generos sunt pline, iarna rezidenții din zonă se bucură de mai multă liniște, pentru că vizitatorii se așează în interior, la adăpost de vântul rece care bate peste oraș din direcția mării.
Pe la mijlocul străzii Eric de Granados am găsit acest restaurant turcesc, despre care citisem că are un meniu tradițional autentic. Cum n-am mai fost de mulți, mulți ani nici la Istambul, nici pe coasta mediteraneeană a Turciei, m-am gândit să încerc măcar o călătorie gastronomică în miniatură. Și iată-mă la restaurantul Ali Ocakbaşı, despre care știam că este recent deschis, după succesul fraților săi din Istambul (unul dintre cele patru localuri de acolo a fost remarcat de inspectorii Michelin) și Amsterdam.
Cuvântul ocakbaşı în turcă înseamnă grătar, acel tip de grătar social, cu prietenii, în care bucătarul este înconjurat de cei care așteaptă mâncarea, iar în timp ce el gătește stau toți la o poveste și un drink (poate un raki turcesc).
Aici restaurantul este elegant, muzica orientală răsună din boxe, iar grătarul este în bucătărie, unde din păcate nu am fost lăsată să intru. dar ce mi s-a părut promițător a fost că majoritatea clienților erau chiar turci, care păreau mulțumiți de mâncarea din farfurie.
Așa că am luat cu curaj meniul și înainte să decidem că vrem sau nu aperitive, chelnerul ne-a spus: „Un moment să vă arăt ce aperitive avem”. Și s-a prezentat cu o tavă enormă pe care erau nu mai puțin de 12 feluri de antreuri, pe care ni le-a explicat în amănunt. Mult cunoscutul hummus, o cremă de brânză de Anatolia, o variantă de Babaganush din vinete coapte, iaurt și usturoi, stăteau alături de chifteluțe asezonate cu condimente orientale, o pastă de tomate cu nuci caramelizate, brânză cu pesto de busuioc, dulceață de roșii și usturoi, iaurt cu chilli și ulei de măsline, un soi de tocăniță de vinete cu cartofi, dar și o pastă ciudată de nuci cu ceapă și diverse tipuri de ardei, pătrunjel. Cuvântul de ordine la acest restaurant este să împarți. Bucatele se aduc la masă și se așează în centru, iar comesenii degustă totul. Porțiile nu sunt nici mari, nici mici, cât să te saturi, dar să mai poftești să mai guști ceva.
Noi am optat pentru o pastă de usturoi fermentat, fuzionat cu iaurt, labneh, ceapă caramelizată și morcov, peste care se presară sfeclă răzuită și prăjită, precum și pentru tradiționalul iaurt cu castraveți, mentă, usturoi și ulei de măsline. Și n-am regretat. Pasta de usturoi avea un gust dulce-aromat, în care usturoiul practic nu se simțea, iar sfecla crocantă de deasupra făcea toți banii. Iar iaurtul, de oaie, gros, adus de la mama lui din Anatolia, totul suav aromatizat, a mers perfect cu lipiile fine și proaspăt scoase din cuptor.
Eu venisem hotărâtă să încerc șișkebabul de oaie, însoțitorul meu a strâmbat din nas, așa că la felul principal am optat pentru un mix de șiș, kebab și șașlîk. Adică o frigăruie din carne tocată, una de pui și una de oaie. Totul extrem de fraged, aromatizat cu condimente de Anatolia, la fel ca și bulgurul care le însoțea.
Dar vedeta mesei a fost desertul. Am cerut kunefe, despre care tot auzim de când cu ciocolata Dubai la modă. Celebrul dulce se face dintr-un soi de fidea foarte fină, prăjită în unt. Se pune pat de kunefe într-o tigăiță metalică circulară, se adaugă brânză în centru, apoi un nou strat de fidea. Se coace totul, bine presat și rezultă ceea ce vedeți, un desert însiropat exact cât trebuie, în care dulcele și săratul merg de minune.
Am asortat desertul cu ceai turcesc servit în drăgălașe păhărele degetar și am terminat masa cu o cafea la ibric. Chelnerul ne-a oferit și un rakî, dar eram cu mașina și am lăsat pe altă dată.
Totul ne-a costat puțin peste 60 de euro, ceea ce pentru o stradă scumpă din centrul Barcelonei nici nu este foarte mult. Dar cea mai importantă a fost plăcerea călătoriei în Turcia, fie ea și doar gastronomică.
