Trdelník: Mâncarea cehă care nu este cehă / A apărut într-o carte de bucate din Transilvania, apoi a luat-o spre spre vest  către Ungaria, unde astăzi se numește kürtöskalács / Chiar și un vagabond a strigat la noi: «Este din România!

În ultimii ani, această dulceață din aluat, acoperită cu zahăr, a devenit omniprezentă în Praga. Dar, în ciuda faptului că este prezentat ca fiind „tradițional” ceh, felul de mâncare a fost adoptat din alte părți, transmite BBC.

În februarie 2023, Bijan Sabet, proaspăt numit ambasador al Statelor Unite în Republica Cehă, a încărcat pe Instagram unele dintre primele sale fotografii în calitate de ambasador. Postarea, acum ștearsă, includea câteva fotografii ale străzilor pietruite din apropierea Ambasadei SUA din Praga și o fotografie cu el ținând în mână un trdelník acoperit cu înghețată, o prăjitură populară în formă de tub.

A doua zi, presa cehă a sărit pe poza cu trdelník. „Prima greșeală a noului ambasador american”, titra cotidianul Mlada Fronta Dnes. Un alt ziar ceh, Lidove Noviny, a plasat-o în spectrul scandalurilor politice americane, numind-o „TrdelníkGate”.

Așadar, despre ce a fost vorba și cum a provocat o prăjitură un scandal politic internațional?

Dacă vă alăturați armatei de turiști din centrul istoric al Pragăi, veți observa că fiecare al treilea sau al patrulea magazin – în special între Piața Orașului Vechi și Podul Charles – prezintă tuburi de aluat de 15 cm care se învârt încet pe orizontală pe un băț deasupra cărbunelui aprins și un semn deasupra care proclamă „Specialitate cehă veche”. Parfumul de zahăr caramelizat și aluat copt emană din aceste magazine, iar la fiecare dintre ele se stă adesea la coadă până la ușă.

Faceți cunoștință cu trdelník. Numite și „prăjituri de coș”, poate pentru că sunt lungi și tubulare, trdelník își trage numele de la bățul pe care se învârte încet în timp ce se gătește pe cărbuni (trdlo înseamnă „băț” în cehă).

Când am locuit în Praga timp de trei ani, în anii 1990, nu existau semne de trdelník (pronunțat: „ter-del-neek”). Dar, începând cu 2010, am început să văd din ce în ce mai multe magazine și tarabe care le vindeau. Angajații erau îmbrăcați în haine istorice, iar pe pancarte se lăudau cu originea cehă a prăjiturii. Căutați „Praga” sau „trdelník” pe TikTok sau Instagram și veți găsi legiuni de influenceri care vorbesc despre această „patiserie tradițională cehă”.

Problema este că trdelník-ul nu este ceh: este o ghicitoare acoperită cu zahăr, învelită într-un mister de aluat în interiorul unei enigme acoperite cu înghețată, cu origini nebuloase, pe care turiștii par să o adore. În același timp, mulți localnici spun că cei care călătoresc în țara lor sunt păcăliți să creadă că se răsfață cu ceva inerent ceh. Cu ocazia unei vizite recente la Praga, am decis să încerc să descopăr aluatul sfărâmicios al trdelník-ului pentru a înțelege această enigmă culinară și cum a ajuns să fie o „veche specialitate cehă” preferată de masele de turiști.

Potrivit unui ziar românesc, prima mențiune cunoscută despre trdelknik se află într-un manuscris de la mijlocul secolului al XV-lea din Heidelberg, Germania. În 1784, a apărut într-o carte de bucate din Transilvania. De acolo, se pare că această prăjitură s-a îndreptat încet spre vest de Transilvania, ancorându-se în Ungaria, unde astăzi se numește kürtöskalács, și găsind în cele din urmă o primire călduroasă în orașul maghiar Skalica. Faptul că Skalica a devenit parte a Cehoslovaciei ar putea explica parțial modul în care această prăjitură a ajuns să atragă atenția antreprenorilor cehi decenii mai târziu.

Primul magazin de trdelník din Republica Cehă a fost deschis abia în 2004, când Martin Figura a deschis o brutărie în regiunea Moravia de est a țării. Pe site-ul web al afacerii sale, acesta susține că produsele de patiserie provin din Ungaria. Un an mai târziu, un alt brutar, Martin Švarc, a deschis în 2005 un stand de trdelník în orașul turistic Česky Krumlov din sudul Boemiei.

„Acești oameni m-au inspirat și le-am copiat afacerea”, mi-a spus el, referindu-se la primele câteva persoane care au deschis brutării trdelník în țară. Potrivit lui Švarc, magazinele trdelník au început să se deschidă în Praga un an sau doi mai târziu. În 2015, cineva a avut ideea genială de a începe să ofere o lingură de înghețată deasupra preparatului, iar noul desert turistic al orașului era complet.

Înapoi în Praga, m-am întâlnit cu Janek Rubeš, un jurnalist al cărui canal YouTube, Honest Guide, are 1,4 milioane de abonați. În videoclipurile sale, el dezvăluie unele dintre preferințele locale pentru a mânca și a bea în Praga, dar a fost, de asemenea, foarte vocal cu privire la trdelník, ceea ce l-a transformat în imaginea sentimentului anti-trdelník în orașul său natal.

Unul dintre motivele pentru care trdelník-ul este atât de popular printre turiștii din Praga poate fi redus la o tehnică de marketing simplă și eficientă. „Mama mea a lucrat pentru un lanț internațional de restaurante și obișnuia să spună: dacă poți să-l miroși și să-l vezi de pe stradă, probabil că vei fi tentat să-l încerci”, a declarat Rubeš.

Rubeš nu este singurul locuitor din Praga care este deranjat de omniprezența trdelníkului și de falsa sa asociere cu cultura culinară cehă. În decembrie 2022, doi studenți la teatru de la Academia de Artele Spectacolului din Praga au realizat un proiect cu tema trdelník. Anna Hubená, care studiază designul vestimentar, a creat un costum trdelník în mărime naturală pentru Danny Takieddin, un student la actorie. Pe partea din spate a costumului a fost scris cu litere mari: „I AM NOT CZECH TRADITION”.

Cei doi au ieșit pe străzile din centrul Pragăi, în timp ce Hubená filma interacțiunile lui Takieddin cu turiștii. Uneori, trdelník-ul în mărime naturală cu picioare stătea lângă turiști care mâncau trdelník – majoritatea dintre aceștia nu înțelegeau ironia, crezând că patiseria de dimensiuni mari promova de fapt un magazin de trdelník.

„În mare parte, doar cehii locali au apreciat-o”, a spus Hubená. Takieddin a adăugat: „Chiar și un vagabond a strigat la noi: «Este din România!»”

Praga nu are o tradiție a mâncării stradale. Mâncarea de aici, consumată în mod tradițional în pub-uri, este cărnoasă, consistentă, care se potrivește de minune cu o pilsner aurie. Nu mă pot abține să nu cred că proprietarii magazinelor de trdelník reimaginează istoria Cehiei pentru propriul lor beneficiu financiar. Industria trdelník mizează pe faptul că majoritatea vizitatorilor din Praga nu vor avea cunoștințe vaste despre bucătăria cehă.

Un exemplu în acest sens: ambasadorul american în Republica Cehă. „Nu-l condamn”, a spus Rubeš, despre fotografia ambasadorului «TrdelníkGate». „Dacă te plimbi prin centrul Pragăi și vezi atâtea magazine care vând trdelník, vei presupune că este o parte importantă a culturii culinare cehe.”

Nu este o coincidență faptul că, odată cu creșterea numărului de turiști în Republica Cehă, a crescut și numărul de magazine de trdelník. În 2003, 20 de milioane de călători străini au vizitat țara și nu existau magazine de trdelník. Până în 2019, chiar înainte de restricțiile Covid, acest număr aproape se dublase, ajungând la 37 de milioane. Nu există statistici privind numărul de locuri de trdelník din țară, dar nu se poate nega că industria trdelník a umbrit creșterea turismului.

„Aceasta este o poveste de avertizare cu privire la modul în care autenticitatea, atunci când este asociată cu procesele de turisticizare urbană, poate deveni un instrument puternic de comodificare, înșelăciune și însușire a tradițiilor alimentare ale terților – în acest caz Ungaria, România și Slovacia”, a declarat Alessandro Gerosa, profesor de sociologie la Universitatea din Milano și autor al cărții The Hipster Economy: Taste and Authenticity in Late Modern Capitalism. „Ostilitatea din partea cehilor locali pare neputincioasă față de omniprezența industriei turistice în creștere din Praga.”

Fisherová a început să vadă produse de patiserie trdelník învârtindu-se pe bețe în Praga în urmă cu aproximativ 20 de ani și și-a amintit că a văzut produse de patiserie în Slovacia cu mult înainte de asta. „În Praga, sunt de două ori mai mici și de două ori mai scumpe”, a spus ea. „Dar cea mai gravă crimă este că magazinele de trdelník din Praga folosesc ingrediente de calitate foarte scăzută. Și să nu începem cu calitatea înghețatei”.

Fischerová spune că nu va trece mult timp până când această prăjitură va intra în canonul bucătăriei cehe. „Brânza prăjită nu este nici ea inerent cehă, dar se mănâncă aici de atât de mult timp încât acum face parte din tradiția noastră culinară. [Se află în meniul pub-urilor din întreaga țară și, cu excepția istoricilor gastronomi cehi, nimeni nu pune la îndoială autenticitatea sa.”

„Autenticitate” este un cuvânt care a apărut de numeroase ori în cercetările mele despre trdelník. Problema este că „autenticitatea” este o construcție socială, un termen subiectiv bazat pe o percepție colectivă, astfel încât ceea ce poate părea autentic pentru o persoană poate părea neautentic pentru alta.

În timpul vizitei mele, în Piața Orașului Vechi din Praga a fost organizată o piață de Paște. Și, pentru a dovedi punctul de vedere al lui Gerosa, am întrebat mai mulți angajați ai standului de trdelník dacă această prăjitură este un produs ceh autentic. Toți au răspuns afirmativ. M-am apropiat apoi de un stand care vindea lángos (pâine prăjită care are o legătură indiscutabilă cu Ungaria).

„Este lángos o mâncare de stradă cehă autentică?” am întrebat-o cu nonșalanță pe femeia de la tarabă. Ea a făcut o pauză, m-a privit drept în ochi și mi-a spus: „Da. Este mâncare tradițională cehă de stradă. Ca și pizza cehă”.

Furnizorii de Trdelník din Praga sunt implicați în ceea ce sociologii numesc „gestionarea impresiilor”. Evocând o comunitate istorică imaginară de boemi îmbrăcați în costume care gătesc trdelník pe un băț pe cărbuni, ei nu doar comercializează cultura națiunilor vecine, ci vând vizitatorilor o versiune fabricată a propriei lor culturi.

Dar contează cu adevărat toate acestea atunci când hoardele de turiști mănâncă trdelnik la propriu și la figurat? Este chiar atât de delicios?

Când am terminat discuția cu Rubeš la o cafenea din centrul Pragăi, am ieșit împreună pe stradă. Rubeš a zărit un muncitor de la salubritate care golea pubelele de gunoi publice și l-a întrebat: „Care este cel mai frecvent lucru pe care îl găsiți în gunoiul din centrul orașului Praga?” Lucrătorul de la salubritate și-a dat ochii peste cap și a spus: „Trdelník. Când turiștii mănâncă prin înghețată spre vârf, aruncă doar aluatul prăjit. Abia dacă mănâncă chestia aia”.

Trebuie să mărturisesc că, după ce am asistat la nașterea și creșterea extremă a industriei trdelník din Praga în ultimii 20 de ani, nu am gustat niciodată unul. Așadar, în penultima mea zi în Praga, am cumpărat o prăjitură învelită în zahăr (fără înghețată) de la un stand din Piața Orașului Vechi. Era fragedă și moale, dar atât de fadă încât era aproape fără gust. La fel ca aproape toți turiștii din Praga care consumă trdelník, am mâncat aproximativ jumătate din ea înainte să se răcească și să devină rigor mortis, apoi am aruncat restul la gunoi.