foto:bresciaoggi.it
Septembrie în zona munților Alpi – Italia dar și zon de graniță cu Austria – este marcată de nenumărate sărbători locale, când vitele coboară de pe munte și revin la bază, împreună cu cine le îngrijește. Ne gândim la transhumanță ca la un obicei al trecutului îndepărtat dar el este încă foarte prezent.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Transhumanța vitelor în nordul Italiei este un obicei milenar care încă se practică și care explică în mare parte abundența și varietatea renumitelor brânzeturi italiene, cu caracteristici din cele mai variate. Sfârșitul de săptămână în multe sate de munte este marcat în luna septembrie de aceste sărbători, când coboară vitele de pe munte, împodibite de sărbătoare și cu tălăngi atârnate de gât care răsună în toată valea pentru a marca simbolic momentul.
Transhumanța se practică încă în unele din nord, care cuprind regiunile Piemonte, Valle D’Aosta, Lombardia, Trentino-Alto Adige, Veneto. Este mișcarea sezonieră a vitelor de la câmpiile de la poalele versanților muntoși către pășunile montane, la începutul verii, și revenirea la poalele munților înainte de începerea sezonului rece. Astăzi, deși este mai puțin răspândită decât în trecut, rămâne un simbol al pastoritului durabil și al legăturii cu teritorul.
Cum funcționează transhumanța vitelor
Primăvara sau, în funcție de vreme, chiar la începutul verii, vacile sunt duse de la pășunile din câmpie către pășunile montane. Scopul este de a folosi pășunile montane, proaspete și bogate în ierburi aromatice, care îmbunătățesc calitatea laptelui și a brânzeturilor.
Apoi, pe perioada verii, vacile pasc la altitudine mare și sunt adăpostite iarna în adăposturi de lemn, fiind însoțite în general de întreaga familie a crescătorilor sau doar o parte dintre ei. Laptele pe care îl produc vacile care pasc iarbă de pe versanți devin apoi brânzeturi extrem de căutate, fiecare regiune avand brânzeturile ei specifice.
Apoi, când vine toamna, de regulă septembrie dar chiar și la început de octombrie, tot în funcție de vreme, ele se întoarc la câmpie, unde trec iarna în grajd, hrănite cu fân și furaje conservate de aceleași familii ale crescătorilor.
Potrivit unor estimări, în văile alpine din Piemonte, de exemplu, numărul bovinelor implicate în transhumanța tradițională este de aproximativ 50.000–70.000 capete. În total, datele indică un număr de 1.500 de pășuni alpine active în Piemonte, Valle d’Aosta și Lombardia.
Dar dincolo de aspectul economic, transhumanța face parte din patrimoniul cultural al zonelor montane și conferă o puternică identitate locală, motiv pentru care este și sărbătorită prin târguri și evenimente tradiționale. În plus, pășunile alpine înalte conservă astfel biodiversitatea prin absența oricăror tipuri de culturi și lipsa tratamentelor chimice.
Principalele brânzeturi care se produc în transhumanță
În Piemonte, de exemplu, laptele de munte este materia primă care naște cunoscutele brânzeturi Fontina, Toma Piemontese sau Raschera, toate cu certificare DOP. În Lombardia, regiunea vecină, se produc, printre cele mai cunoscute, Gorgonzola, Bitto, Semuda, toate DOP, aceasta din urmă fiind specifică zonei lacului Como.
În Trentino regăsim apoi alte brânzeturi, celebrele Trentingrana, Puzzone di Moena, ambele DOP, iar în Veneto Asiago DOP și Piave DOP.
Brânzeturile produse în perioada transhumanței prezintă caracteristici distincte și sunt diferite de cele care se nasc din laptele muls pe timpul iernii. Consumul ierburilor din flora spontană de munte conferă gust și aromă mai intense și mai bine definite.
Fac parte, toate, din patrimoniul Produselor Alimentare Tradiționale (PAT), a cărei majoritate covârșitoare provine în Italia dinspre micile comunități locale. Și care aduce bunăstare comunităților locale direct, prin vânzarea produselor, dar și indirect, prin atracția pe care o exercită asupra turiștilor.
