Foto: Total Fishing
În apele din spaţiul bazinului hidrografic al Banatului apar spontan specii invazive de peşti răpitori, care dăunează faunei şi florei autohtone, de cele mai multe ori aceste populaţii piscicole străine ajungând în râurile şi lacurile din judeţene Caraş-Severin şi Timiş prin intervenţia voluntară a omului.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Cătălin Nagy, director resurse în cadrul Administraţiei Bazinale Apele Banat (ABAB), a relatat, pentru AGERPRES, că în apele din Banatul Montan au fost identificate populaţii de peşti care sunt specifice zonei de câmpie. Presupunerea celor de la ABAB este că pescarii care folosesc momeală vie aruncă la întâmplare nada care rămâne după ce pescuiesc şi astfel se înmulţesc peştii “exotici”, răpitori, transmite Agerpres.
“Ne-am confruntat de-a lungul timpului şi încă ne confruntăm cu specii invazive de peşti, care în principal sunt aduse de către ‘binevoitori’, care îşi aruncă în apă peştii exotici. Aceşti peşti, chiar dacă nu se reproduc, pot crea daune locale asupra faunei şi florei de pe râuri sau lacuri. De asemenea, de multe ori, se folosesc, din punctul meu de vedere, impropriu, de către pescari în general, acele momeli vii, adică peştişori mici, care din zona crapului sunt duşi, de exemplu, în zona păstrăvului. Evident că dacă mai rămân câteva bucăţele de peştişori vii, care sunt de multe ori aruncaţi în apă, efectiv, de oameni. Efectele sunt vizibile, din păcate: avem specii invazive care nu ar trebui să fie în zona de munte, unde ar trebui să fie păstrăv sau clean, dar unde trezim că avem bibani, cu caras şi alte specii pe care le regăsim în zona câmpiei. Din păcate, aceştia proliferează acolo. La nivelul întregii Românii, am înţeles că au fost găsiţi aruncaţi în ape şi piranha. Evident, în număr mic, nu au efect distrugător şi nu prezintă pericol pentru populaţia piscicolă”, a afirmat Cătălin Nagy.
Directorul ABAB a explicat că există o modă în ţările vestice de a avea animale de companie cât mai exotice, de la şerpi şi păsări până la măgari sau alte orătănii. Cât sunt mici, aceste animale de companie sunt atrăgătoare, dar după patru-cinci luni, proprietarul nu mai ştie cum să scape de ele.
Aşa este şi cazul peştilor de acvariu sau al ţestoaselor; când stăpânii îşi dau seama că devin costisitoare sau nu le mai pot asigura habitatul, le eliberează în apă, la întâmplare, creând mari probleme faunei autohtone.
În altă ordine de idei, lector Cosmin Marius Ivaşcu de la Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie a Universităţii de Vest Timişoara, a declarat pentru AGERPRES că ţestoasele de azi mai au un mare adversar în ţestoasele exotice, cumpărate din străinătate sau capturate de părinţi pentru copii, de pe Clisura Dunării, de exemplu, pe care apoi le eliberează în Bega, unde atacă specia autohtonă.
“Ţestoasele exotice eliberate în Bega şi în alte zone umede, în râuri sunt periculoase, fiind agresive faţă de specia autohtonă, pentru că le ocupă locurile însorite care sunt foarte importante pentru specia noastră. Părinţii trebuie atenţionaţi, pentru că unii le procură copiilor micuţa broscuţă ţestoasă, dar aceasta creşte foarte mult, mănâncă mult peşte, murdăreşte apa foarte repede şi sunt greu de întreţinut, iar când cresc şi ajung la dimensiuni mai mari, vor să scape de ele şi le eliberează în Bega. Între speciile exotice agresive se află ţestoasa de Florida, foarte invazivă, şi nu e bine să stea cu ţestoasa noastră. Mai sunt şi alţi prădători care ameninţă ţestoasele noastre, cum sunt şobolanii care le mănâncă ouăle depuse, dar şi membrele”, detaliază biologul.
Cătălin Nagy mai subliniază că un pericol pentru populaţia piscicolă îl reprezintă schimbările climatice, iar seceta poate duce chiar la pierderea întregii populaţii piscicole din zona afectată.
“În partea de câmpie a Banatului, avem râuri care se confruntă cu astfel de situaţii (de secare, n.r.). O treime din reţea hidrografică este formată din râuri nepermanente, care seacă complet anual sau la doi – trei – zece ani. (…). Ne confruntăm şi cu mortalităţi piscicole. Dar intervenţia omului are un impact major asupra faunei acvatice, în special a peştilor, pe care noi încă îi folosim spre deosebire de alte ţări europene, unde se pescuieşte în râurile interioare. Nu vorbim despre pescuitul comercial, ci vorbim de pescuitul la undiţă, pescuitul sportiv. (…). Ideal ar fi ca peştii prinşi să fie eliberaţi”, încheie Cătălin Nagy.
