Foto: Pixabay
Oamenii de știință americani au confirmat că agricultura fără arat este benefică atât pentru mediu, cât și pentru producția agricolă.
Cercetătorii din cadrul Departamentului de Agricultură al SUA au analizat efectele pe termen lung ale a trei rotații de culturi în Montana: sistemul de cultivare grâu-pauză, grâu continuu fără arat și rotația grâu-mazăre fără arat.
Studiul, publicat în Jurnalul de Calitate a Mediului din septembrie 2024, a concluzionat că rotația grâu-mazăre fără arat este cea mai sustenabilă, datorită reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și a captării mai mari a carbonului, potrivit producer.com.
În schimb, cultivarea grâului în mod continuu poate duce la probleme de boli și la scăderea randamentului pe termen lung.
Studiul a scos în evidență faptul că practicile fără arat reduc eroziunea solului și îmbunătățesc sănătatea acestuia, având, de asemenea, un impact pozitiv asupra emisiilor nete de gaze cu efect de seră, scăzându-le cu 66-149% față de sistemele convenționale cu arat.
Practicile de sustenabilitate, cum ar fi reducerea arăturilor, rotațiile culturilor și includerea leguminoaselor, ajută fermierii să reducă emisiile și să îmbunătățească randamentele, similare concluziilor unui raport din ianuarie, care a fost realizat de Universitatea din Saskatchewan.
Studiul USDA a mai arătat că grâul cultivat în mod continuu, fără arat, a avut o rată mai mare de captare a carbonului, în comparație cu rotația grâu-mazăre, datorită unei descompuneri mai lente a reziduurilor de grâu, care conțin un raport carbon-azot mai mare decât mazărea. Aceasta a contribuit la creșterea conținutului de carbon organic din sol în sistemul de cultivare a grâului fără arat.
Totuși, cercetătorii au constatat că grâul cultivat continuu a dus la o presiune mai mare a dăunătorilor și la acidificarea solului, în mare parte din cauza aplicării anuale de îngrășăminte. Aceste probleme agronomice au redus randamentele grâului și, implicit, rentabilitatea pentru fermieri.
Raportul concluzionează că rotația culturilor care include o leguminoasă, cum este mazărea, și folosirea tehnicilor de agricultură sustenabilă, precum zero tillage, pot asigura randamente pe termen lung și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, fiind o practică optimă pentru zonele semiaride din Great Plains ale Statelor Unite.
Aceste constatări sunt în concordanță cu un raport anterior al Universității din Saskatchewan, care a evidențiat faptul că fermierii din Saskatchewan aplică practici agricole inovatoare și sustenabile, cum ar fi reducerea aratului și rotația culturilor, ceea ce contribuie la producerea de culturi cu emisii relativ scăzute, comparativ cu alte regiuni ale lumii, precum Australia, Europa și Statele Unite.
Practicile durabile includ cultivarea redusă a solului
Cercetătorii Departamentului Agriculturii din SUA au analizat efectele pe termen lung ale a trei rotații de cultură în Montana – grâu de vară, grâu continuu fără prelucrare și grâu-mazăre fără prelucrare și au ajuns la concluzia că rotația grâu-mazăre este cea mai durabilă.
„Rotația grâul de primăvară și mazărea au redus emisiile de gaze cu efect de seră pe unitatea de suprafață, precum și randamentul pe unitate de recoltă în comparație cu grâul de primăvară continuu, datorită captării crescute a carbonului”, se precizează în studiul publicat la sfârșitul lunii septembrie, în Journal of Environmental Quality.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că tocmai cultivarea grâului în mod continuu provoacă boli și reduce recoltele în timp.
„Pentru susținerea recoltelor pe termen lung și reducerea emisiilor de GES, NTWP (mazăre de grâu fără cultivare) poate fi recomandată ca un sistem ideal de cultură pe uscat în starea semiaridă, din nordul Marilor Câmpii ale Statelor Unite.”
Descoperirea nu este un șoc, având în vedere că mazărea de câmp necesită mai puțin îngrășământ, iar lucrarea zero a solului are un istoric dovedit de reducere a eroziunii solului și de îmbunătățire a sănătății solului.
Cu toate acestea, oamenii de știință de la USDA au cuantificat, de asemenea, beneficiile pentru mediu ale lucrărilor reduse ale solului și consecințele asupra mediului ale pârghiilor de vară.
Cercetătorii au studiat cele trei sisteme de cultură pe uscat la centrul USDA din Sidney, Montana, analizând date care se întind în urmă cu 34 de ani.
Ei au colectat emisii de protoxid de azot și metan de pe terenurile cultivate pe tot parcursul anului, din 2012-19. Folosind datele privind emisiile și ratele de sechestrare, oamenii de știință au calculat emisiile nete de gaze cu efect de seră din terenurile cultivate.
Este de remarcat faptul că grâul cultivat în mod continuu (NTCW) a avut o cantitate mai mare de captare a carbonului, în comparație cu rotația de mazăre de grâu fără cultivare.
„(Descompunerea mai lentă a reziduurilor de cultură din cauza raportului mai mare C/N (carbon/azot) al reziduului de grâu de primăvară în comparație cu reziduul de mazăre, probabil a crescut carbonul organic din sol pentru NTCW în comparație cu NTWP (fără till grâu-mazăre).”
Oamenii de știință au aflat că grâul cultivat în mod continuu a crescut presiunea dăunătorilor și aciditatea solului din aplicațiile anuale de îngrășământ, comparativ cu rotația grâu-mazăre.Aceste probleme agronomice au redus randamentele de grâu și rentabilitatea investiției pentru cultivatori.
„Practicile durabile includ cultivarea redusă a solului, adoptarea de canola tolerantă la erbicide, aplicarea în rată variabilă a îngrășămintelor, un sistem robust de rotație a culturilor și producerea de culturi de leguminoase care fixează azot”, au concluzionat cercetătorii.
