Greu de crezut pentru cei care nu înțeleg schimburile comerciale și privesc lucrurile în mod unidirecțional că există și un flux de mărfuri agricole dinspre România către Ucraina.
Zilele acestea au loc proteste ale unor fermieri români, care reclamă, printre altele, că mărfurile agricole din Ucraina ”au distrus fermierul român”. Este adevărat că fluxurile de marfă ucraineană sunt puternice, dar asta nu înseamnă că nu există și un comerț cu produse agroalimentare în sens invers.
Mai mult, după cum am arătat într-un articol precedent, România a exportat pe piața din Ucraina combustibili biodiesel ( obținuți din materii prime agricole ) în valoare de peste 1.800.000.000 de euro, în ultimii doi ani, adică după declanșarea războiului de către Rusia.
Pe lângă acești biocombustibili, România expediază și alte tipuri de mărfuri agricole.
Iată câteva exemple.
Cereale: 1.538 t, valoare 5.217.124 euro, în anul comercial iulie 2022 – iunie 2023.
Semințe oleaginoase: 1.077 t, valoare 5.869.725 euro;
Tomate: 281 t, valoare 352.306 euro; ( de precizat că România exportă cantități mici de tomate pe piețele terțe, valoarea totală a vânzărilor fiind de 3.029.551 euro )
Alte fructe și legume: 11.714, valoare totală 5.327.297 euro, în anul 2023;
Băuturi nealcoolice: 7.738 t, valoare 5.227.284 euro, în 2023;
Preparate din cereale sau lapte: 1361 t, 3.328.945 euro, în 2023;
Cereale procesate și amidon: 4.849 t, valoare 2.331.698 euro;
Carne de pui: 751 t, valoare 1.627.457 euro;
Carne de porc: 1.693 t, valoare 4.574.122 euro;
Alte preparate din fructe și legume: 696 t, valoare 2.834.146 euro;
Însumate, aceste câștiguri urcă la 35.000.000 de euro, într-un singur an. Banii aceștia au însemnat încasări inclusiv pentru producătorii agricoli din România, care au livrat materia primă agricolă.
Sigur, e o sumă mică față de valoarea mărfurilor agricole exportate de Ucraina pe piața românească, dar aș semnala un lucru: valoarea tomatelor importate de România anul trecut a urcat la 100.000.000 de euro cea mai mare sumă fiind plătită pentru tomatele din Turcia, însă niciun fermier nu protestează zilele acestea față de aceste importuri.
Exact despre acest curs am tot scris și eu, și anume, de ce nu penetrăm piața Ucrainei? Adică fermierii, procesatorii din România de ce nu se riscă să vândă în UCcraina?
Și iată că ați oferit un răspuns. Se întâmplă. Ce societate neserioasă. Unii se plîng că sunt concurați și au probleme. Toată lumea scrie despre ei, că blochează cu tractoarele – din bani europeni, drumurile, ca formă de protest.
Dar aproape nimeni nu scrie că de fapt există și câștigători și că normalitatae nu este cea de cetate asediată, ci de învingători care vând în Ucraina.
Le dăm apă la moară unora despre nici măcar nu știm ce companii reprezintă, ce reprezentativitate economică au, dar vor să le plătim din taxele și impozitele noastre, lipsa de competitivitate?