Rețetele bunicii: „Ciorbă roz”, de mor copiii de poftă

Tatăl bunicii a fost jandarm detașat, după Unire, de la Tulcea natală în Basarabia, mai exact la Ismail. Spre deosebire de cunoscutul mit al „jandarmului român” răspândit de sovietici, care circulă și astăzi, Cristofor nu a împărțit palme, ci, hai să le zicem… flori.

La vremea când a ajuns la Ismail, era un bărbat văduv, trecut de 40 de ani, cu patru copii mari lăsați acasă. Mânat poate de pragmatism sau de firea de grec iubitor de viață, și-a găsit o a doua nevastă din partea locului; din poveștile familiei știu că străbunica vorbea o română foarte stâlcită și că limba ei nativă era un soi de „rusă”, dar nu m-am lămurit nici până azi dacă era rusoaică sau ucraineancă.

Bunica s-a născut la Ismail, din acest amestec greco-româno-slav specific zonei, iar când era de-o șchioapă a venit cu părinții la Tulcea, unde a trăit până în anii 50, când s-a mutat în Ardeal. Acolo, ea și soră-sa erau poreclite „rusoaicele” tocmai pentru că vorbeau între ele acea limbă a străbunicii. Au adus cu ele nu doar vorbele, ci și rețete influențate de bucătăria de dincolo de Prut și Nistru.

Astăzi o să vă dau una dintre acele rețete, o ciorbă bazată pe sfeclă. Nu e chiar borșul ucrainean despre care am citit în „Albine gri” a lui Andrei Kurkov, care se fierbe o noapte întreagă și implică multe ingrediente, printre care și carnea. Este o ciorbă simplă, de rădăcinoase, cu un gust deosebit și o culoare care te îmbie să o mănânci.

Fetele mele mănâncă de mici cu plăcere „ciorba roz”, cum îi spuneam ca să le fac să o accepte, și mulți din copiii prietenilor care veneau în vizită s-au lăsat păcăliți, iar unii chiar le-au cerut mamelor acasă „ciorbă roz ca a Mirei”.

Ingrediente:

• o sfeclă mare
• doi morcovi
• o rădăcină de păstârnac
• o bucată de țelină
• două cepe medii
• codițe de pătrunjel/mărar/leuștean, dacă aveți prin casă, tocate mărunt
• borș
• iaurt grecesc cu 10% grăsime
• mărar verde sau leuștean
• sare

Sfecla se dă pe răzătoarea mare, iar celelalte rădăcinoase pe cea fină. Toate ingredientele se pun deodată la călit în ulei (eu folosesc de măsline). După ce se înmoaie amestecul de legume, se toarnă apă sau supă de vită, dacă aveți, și se lasă la fiert până când toate rădăcinoasele capătă o textură moale. Se adaugă borș și sare după gust și se mai lasă să clocotească câteva minute. După ce am oprit focul, lăsăm lichidul să se răcorească 10 minute și dregem ciorba cu un pahar de iaurt, după cum am explicat la rețeta ciorbei de leurdă. Adăugăm mărar sau leuștean tocat și asta e tot.

Poate vă gândiți că o rețetă care se bazează pe așa de puține ingrediente nu e cine știe ce. E de-ajuns însă să gustați o singură dată acest borș și cu siguranță o să-l mai faceți.

Tip pentru cunoscători: merge cu o ciușcă lângă și un gât de vodcă înainte :).