Dobrogea şi Transilvania nu au prea multe în comun în domeniul culinar. În timp ce în prima se simt influențele lumilor care se întretaie acolo și ale neamurilor din Balcani și de dincolo care au venit cu rețetele lor bazate pe o diversitate de legume, peşte şi carne de oaie, în cea de-a doua gătitul se învârte în jurul cărnii de porc, care ocupă un loc de cinste în Europa Centrală și în lumea germană.
Bucătăria bunicii mele avea farmec tocmai pentru că a ştiut să îmbine ce au mai de preţ în materie culinară ambele regiuni. Ea a păstrat ce ştia din Tulcea natală, dar s-a adaptat şi la Codlea, unde s-a mutat în tinerețe.
M-am gândit că, după copioasa masă de Paște, să vă ofer o rețetă mai ușoară, de „degresare” și am ales o ciorbă adoptată (și adaptată) de la ardeleni de bunica: cea de cartofi cu tarhon. Pe cât de puţine ingrediente presupune, pe atât de savuroasă este, iar bunicii îi ieșea atât de bună încât și vecinii ardeleni o lăudau.
Bunica o făcea în două feluri: de post sau cu afumătură.
Eu o prefer pe cea de post, dar with a twist, cu un ingredient pe care l-am furat din bucătăria orientală: turmenicul, care îi adaugă aromă şi culoare.
Ingrediente:
- 6 cartofi medii
- 2-3 morcovi
- 2 cepe mari
- 1 ardei gras roşu
- două mâini de tarhon murat în oţet
- 2 linguriţe de turmenic
- ulei de măsline, apă, sare, iaurt, ou, oţet
Ceapa şi morcovii daţi pe răzătoarea fină împreună cu ardeiul tăiat cubuleţe se călesc în ulei de măsline până când devin cremoase. Tot în această fază se adaugă şi turmenicul.
După ce se călesc legumele, adăugăm tarhonul tocat şi cartofii tăiaţi cuburi, turnăm cam 3 litri de apă, punem capacul şi lăsăm totul să fiarbă la foc mic spre mediu, până când cartofii devin moi. Spre final, adăugăm sare şi încă o lingură-două de ulei de măsline. În ceea ce priveşte oţetul, tarhonul murat conţine o cantitate destul de mare. Eu, spre exemplu, ca să mă asigur că nu acreşte prea tare ciorba din prima, îl spăl în mai multe ape sau îl ţin chiar o jumătate de oră într-un castron cu apă înainte de a-l introduce în oală. Prefer să adaug un pic de oţet la sfârşit decât să obţin din prima o ciorbă mult prea acră.
După ce oprim din fiert, lăsăm ciorba să se odihnească 10 minute şi o dregem cu iaurt grecesc şi ou, aşa cum am explicat în reţeta de ciorbă de leurdă.
Citește și: Rețetele bunicii: Sărmăluțe în foi de viță cu aromă de Levant