Sursa foto: Pexels
Psihologul Carolina Blanco a suferit de anxietate și atacuri de panică de la 11 până la 30 de ani. Acum își dedică viața ajutării altor persoane care se confruntă cu anxietatea și și-a transformat suferința în cea mai mare forță a sa.
„Sunt expertă în anxietate atât la nivel profesional, cât și personal”
Carolina a suferit de o tulburare de anxietate generalizată cu agorafobie timp de aproape 20 de ani. Deși simptomele au apărut încă din copilărie, nu a înțeles ce i se întâmplă până la 30 de ani. „Pe atunci, nimeni nu vorbea despre anxietate, nici măcar mama nu știa ce este”, povestește ea pentru La Vanguardia. A mers de la un medic la altul fără să primească un răspuns clar, până când, într-o zi, a decis să consulte un psiholog. „Privind în urmă, aveam simptome grave, precum disocierea, nu puteam mânca și vomitam frecvent”, relatează Carolina.
După mai multe ședințe de terapie și un profund proces de autocunoaștere, Carolina a reușit să își depășească tulburarea și a decis să se dedice psihologiei clinice: „Vreau să ajut alte persoane să nu sufere ani de zile fără să știe ce li se întâmplă și cum să depășească asta”.
Cum ai descrie anxietatea
„Întotdeauna spun că trebuie să înțelegem că anxietatea face parte din viață. Nu este neapărat rea sau patologică. Este un mecanism natural al organismului care ne avertizează când ceva nu este în regulă sau când există un pericol. Într-un fel, ne ajută să anticipăm situațiile care ne-ar putea face rău. Așadar, anxietatea în sine nu este rea. Această activare ne motivează să ne depășim limitele și să facem lucrurile mai bine. Problema apare atunci când anxietatea devine patologică, adică atunci când această alarmă se declanșează constant în situații care, de fapt, nu sunt periculoase. Chiar dacă persoana este conștientă că nu există un pericol real, nu reușește să oprească acea reacție. Atunci apar tulburările de anxietate, care pot avea multiple forme și simptome variate.”
Care sunt simptomele anxietății
Simptomele diferă de la persoană la persoană și pot fi atât psihologice, cât și fizice. Spre exemplu, la mine, principalul simptom era legat de stomac – aveam mereu senzația de greață și îmi era greu să mănânc. Alți oameni se confruntă cu dificultăți de respirație, palpitații, amețeli sau un sentiment constant de neliniște. În multe cazuri, anxietatea este strâns legată de un atașament nesigur – persoanele care se simt foarte vulnerabile, care evită emoțiile sau nu reușesc să își înțeleagă propriile sentimente sunt mai predispuse la anxietate.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Componenta genetică a anxietății/ Cine este mai predispus să o dezvolte
Există o predispoziție genetică, însă acest lucru nu înseamnă automat că vei dezvolta o tulburare de anxietate. Diferența esențială este că cineva poate avea o tendință spre anxietate – poate fi mai energic, mai productiv sau mai organizat –, dar asta nu înseamnă că anxietatea devine o problemă disfuncțională. De obicei, o situație, un eveniment traumatic sau un model de învățare pot declanșa anxietatea într-un mod problematic. Aceste declanșatoare pot fi evenimente severe, cum ar fi abandonul părintelui, abuzul fizic sau emoțional, dar uneori sunt lucruri aparent minore, cum ar fi faptul că un părinte nu a recunoscut niciodată eforturile copilului său.
Cum se poate diferenția anxietatea de stres sau frică
Este important să facem diferența, pentru că există multă confuzie în acest sens. Anxietatea nu este o emoție, ci un sentiment, în timp ce frica este o emoție fundamentală. Emoțiile, cum sunt frica, furia, tristețea sau bucuria, sunt reacții naturale, involuntare și nu pot fi controlate. În schimb, anxietatea este o interpretare a unei emoții sau a unei situații. De multe ori, nici măcar nu știm de unde vine anxietatea – sunt ceea ce eu numesc „emoții ascunse”, sentimente nedefinite care apar sub formă de anxietate ca reacție a organismului. Iar stresul, în opinia mea, este predecesorul anxietății: dacă este excesiv sau prelungit, poate duce la dezvoltarea unei tulburări de anxietate.
Cum tratăm anxietatea/ Se poate vindeca sau trebuie doar gestionată?
Dacă am considera anxietatea o boală, atunci ar trebui să o vindecăm, dar nu este o boală. Este mai degrabă un mod defectuos de funcționare al minții și corpului, cauzat de învățări greșite sau de lipsa resurselor emoționale. Prin urmare, nu este vorba despre „vindecare”, ci despre „reînvățare”. În terapie, lucrăm pentru a înțelege cauza anxietății și a-i reduce impactul. Persoanele cu anxietate simt adesea vinovăție și rușine – vinovăție pentru că nu reușesc să „controleze” problema și rușine pentru că nu vor ca ceilalți să știe ce li se întâmplă. Când înțeleg că ceea ce li s-a întâmplat nu a fost vina lor, anxietatea începe să se calmeze, iar procesul terapeutic devine mai eficient.
Cum poate fi prevenită anxietatea
Fără exerciții fizice regulate și o alimentație sănătoasă, ești o țintă sigură pentru anxietate. Stilul de viață actual – sedentarismul, munca la calculator, lipsa mișcării – nu este compatibil cu buna funcționare a creierului și a corpului nostru. Multe persoane dezvoltă anxietate nu din cauza unui trecut traumatic, ci din cauza unui prezent în care nu își mișcă picioarele nici măcar cinci minute pe zi. Creierul are nevoie de serotonină pentru a funcționa corect, iar fără această substanță, anxietatea, stresul și depresia devin aproape inevitabile.
Cum putem ajuta un prieten sau un membru al familiei care suferă de anxietate
Cei apropiați vor să ajute, dar uneori, din lipsă de cunoștințe, pot face mai mult rău decât bine. Cel mai important lucru este să fii prezent. Fii alături de acea persoană, oferă-i un sentiment de siguranță și arată-i că o înțelegi. Nu îi spune ce trebuie să facă – cel mai probabil, știe deja, dar nu reușește să o facă. În schimb, întreabă-l: „Ce ai nevoie de la mine acum?”. Simpla ta prezență și susținere pot face o mare diferență.
