foto: pixabay.com@nidan
Giuseppina Bardelli, o bătrână de 88 de ani dintr-o zonă colinară la nord de Milano dinspre granița cu Elveția, a plecat, ca în fiecare an pe finalul verii, să caute ciuperci în pădure. O activitate tipică locuitorilor din zonele montane, de la nord la sud și de la est la vest, nimic în neregulă, exceptând vârsta: spre deosebire de alți ani, s-a rătăcit, povestește cotidianul Corriere della Sera.
A băut apă de ploaie din ochiurile de apă care se formează spontan în pădure, iar noaptea se acoperea cu frunziș și crengi pe care reușea să le adune, deplasându-se cât de cât, în ciuda fracturilor de coaste, care i-au și perforat un plămân. A petrecut astfel patru zile și patru nopți în pădurea din zona Forcora, un munte dinspre granița cu Elveția.
Ea a povestit că auzea vocile celor care o căutau, pompieri, voluntari, dar și zgomotul elicopterelor și dronelor care patrulau în zonă în același scop. Practic, o imensă desfășurare de forțe, oameni și tehnologie, care au căutat-o fără oprire. De miercurea trecută și până duminică dimineața. Când, puțin înainte de ora 11, dintr-o vale, singura unde mai rămăsese de căutat, s-a auzit o voce. Un miracol, a fost comentariul general.
A căzut și nu a mai recunoscut cărarea
Plecase în ziua respectivă cu unul din copii, după ciuperci. La un moment dat au decis să o ia fiecare în altă direcție pentru câteva minute și apoi să se întâlnească într-un anumit punct. Doar ca în acel mic interval de timp pe bătrânică a luat-o amețeala și probabil a căzut, iar când și-a revenit nu a reușit să se mai orienteze și să recunoască traseul pe care îl făcea de mai bine de 40 de ani. Apoi, probabil că din nou a avut o stare de slăbiciune, pentru că a alunecat într-o vale destul de adâncă, de unde nu a mai putut ieși.
Fapt e că atunci când salvatorii au găsit-o, speranțele erau foarte mici să mai dea de ea în viață. Dar optimismul și experiența în raport cu muntele au și salvat-o. A băut apă de ploaie, se ruga în fiecare seară înainte să se acopere cu frunziș așteptând să treacă noaptea, cu teama că ar putea fi ultima.
Apoi, a început să vină tot mai aproape de ea o vulpe. Aproape se împrieteniseră, iar mama îi spunea: „să nu-mi faci rău, eu sunt un om cuminte, liniștit”, a povestit fiul bătrânei. Valea în care a căzut era mult mai adâncă, putea să se termine mult mai rău. Scapă cu doar câteva zile de spitalizare, a mai spus el.
