foto: pixabay.com
O nouă lege intrată în vigoare la 1 iunie 2024 în China rescrie tot ce înseamnă concentrarea rezervelor naționale de cereale, cercetarea și sectorul agritech și recuperarea terenurilor abandonate. Este un nou pas în direcția autonomiei alimentare, scop pentru care deja de un deceniu autoritățile chineze au lansat o politică de achiziții și investiții strategice, potrivit unei analize a cotidianului italian Corriere della Sera.
Cerealele ca produs strategic
Sectorul agritech ca asset național la pachet cu recuperarea terenurilor abandonate devin obiectiv urgent și de importanță istorică prin noua lege, în baza noii Legi a Siguranței alimentare naționale chineze, după cum explică pentru publicația italiană Chiara Bartoletti, doctorand în studii asiatice.
Noutatea, spune ea, o reprezintă rolul de prim plan pe care îl capătă cerealele. Conform traducerii comune din limba chineză, legea se referă la siguranța alimentară, dar un termen din titlul ei complet se referă în mod specific la producția de cereale.
Proiectul pe termen lung este siguranța națională, un leitmotiv al actualului guvern. E ca și cum de câțiva ani China și-a pus pe cap o cască de protecție în așteptarea unei perioade critice, explică, la rândul lui, Renzo Cavalieri, profesor de drept comparat.
Inclusiv cerealele minore devin strategice pentru hrana populației și a animalelor
Împărțită în 11 capitole, legea promovează agricultura inovativă, de precizie și sustenabilă și repunerea în circuit a tuturor terenurilor arabile. Textul legii încurajeză autoritățile teritoriale să susțină cultivarea cerealelor cu un sistem de premiere pentru cine va susține di bugetul local aceste culturi. În plus, se introduce și un sistem de gestionare a rezervelor.
În afară de grâu, orez, porumb și soia, guvernul a intervenit prin această lege și asupra producției de cereale așa zis minore: mei, sorg, hrișcă, ovăz, orz, soia mung, cartofi și cartofi americani. „Acestea sunt produsele care vor constitui baza alimentației chinezilor, dar în planul strategic capătă un rol central și în producția de furaje pentru crescătoriile de animale, un alt sector în care China mizează să obține autosuficiența, cel puțin în ce privește producția de ouă și păsări”, explică Bartoletti.
În acest scop, are un rol determinant, conform legii, evitarea deteriorării terenurilor agricole. Se va interveni pentru schimbarea destinației unor parcele acolo unde este posibil și se cere autorităților locale să investească în prevenirea sau limitarea dezastrelor ambientale. Mai mult, le este conferită guvernatorilor locali responsabilitatea de a gestiona posibile situații de urgență în sectorul alimentar, motiv pentru care aceștia sunt acum în situația de a reorganiza sistemul de stocare, transport, prelucrare și furnizare de cereale.
Explică cercetătoarea italiană: „La nivel politic domina ideea granarului mereu plin, care face parte din strategia de putere. Dar în ultimii ani Chinei îi este tot mai foame și simte amenințarea internă generată de schimbările climatice”.
Achiziții masive agritech în întreaga lume
Primii pași de reconfigurare a zonelor rurale și de replanificare a producției agricole pentru a garanta securitatea alimentară datează în China din anii ’80. „China ieșea dintr-o perioadă de 30 de ani de gestionare defectuoasă a resurselor agricole în perioada așa-numitului Mare Salt Înainte, între 1958 și 1962, care a cauzat Marea Foamete, cu zeci de milioane de decese din cauza malnutriției”, explică Bartoletti.
Dar, în ultimii 10 ani, guvernul a ridicat planul la nivelul următor, prin investiții masive. Trei operațiuni comerciale au fost cap de afiș: în 2013, achiziția Smithfield Foods, cel mai mare producător de carne de porc din lume; între 2014 și 2016, două companii de comerț cu cereale și uleiuri vegetale au fost vândute către Cofco, cea mai mare companie chineză de comerț și procesare în agribusiness.
În aceeași perioadă, China a achiziționat alte companii de produse lactate și carne din Australia și Noua Zeelandă. Apoi, în 2017, compania publică chineză ChemChina a preluat Syngenta, un gigant elvețian în producția de materiale de sinteză pentru agricultură, în ameliorarea semințelor și în domeniul tehnologiilor pentru gestionarea terenurilor.
Tehnologii inovative și green
O altă direcție din lege, care susține strategia agritech, sunt încurajate tehnicile de hibridare, instrumentele și utilajele de ultimă generație și soft-urile de monitorizare a solului. Totodată însă, stimulează culturile sustenabile și cu impact ambiental cât mai scăzut – o direcție care merge mână în mână cu planul cincinal 2020-2025 de dezvoltare a agriculturii green prin intermediul inovației tehnologice.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât China este o țară cu o densitate demografică foarte mare dar cu resurse de teren limitate, având un relief în mare parte muntos. Fapt care a reprezentat dintotdeauna una din problemele majore la nivel statal. Mai precis: 17% din populația mondială, dar doar 7% din terenul arabil de pe glob.
Iar un alt capitol din lege, explică certcetătoarea italiană, este revitalizarea zonelor rurale după deceniile trecute de migrație masivă către concentrările urbane. Legea încurajează crearea de cooperative și lasă în responsabilitatea administrației locale sarcina de a finanța activitatea lor.
