Monstrul Amazonului: un pește gigant care mănâncă piranha și este tot mai cerut în supermarketuri

Guillermo Otta Parum este un pescar din Bolivia și prinde pește din fluviul Amazon de când se știe, de mai bine de 50 de ani. Multă vreme, Guillermo a prins pești nativi, cum ar fi diferitele tipuri de somn care trăiesc în apele fluviului și ale afluenților acestuia. Nu de mulți ani, omul a observat, însă, prezența inedită a unui pește uriaș de apă dulce, cunoscut în America de Sud sub denumirea de paiche, științific Arapaima gigas.

„Am crezut, la început, că această creatură este un șarpe de apă, unul periculos, care atacă tot ce prinde în jur, și pe care nu-l poți mânca, fiindcă ar putea avea carnea otrăvitoare”, își amintește pescarul, citat de BBC.com.

Paiche este, de fapt, unul dintre cei mai mari pești de apă dulce din lume, ajungând până la 4 m lungime și până la o greutate de 200 kg.

Paiche este, în același timp, o specie expansivă: potrivit unor estimări, în fiecare an, populația se răspândește cu încă 40 km mai adânc în râurile din bazinul Amazonului.

Federico Moreno, directorul Centrului de Cercetare a Resurselor Acvatice al Universității Autonome Beni, spune despre acest pește nou venit în Bolivia că dimensiunea mare a corpului și pofta sa vorace îl fac o amenințare serioasă pentru stocurile de pești nativi.

„Este un pește teritorial, acaparează un corp de apă și consumă sau alungă speciile native. Asta este una dintre problemele grave. Celelalte specii fug de prădător și se refugiază în alte corpuri de apă mult mai îndepărtate și greu de penetrat”, spune expertul. 

Nimeni nu știe cu exactitate anul în care paiche-ul a apărut pentru prima dată în Bolivia.

În general, se crede că sosirea sa a fost rezultatul unei deversări sau scăpări accidentale dintr-o fermă de pește paiche situată în Peru, unde peștii sunt nativi. De acolo, peștii aceștia s-ar fi răspândit în râurile Boliviei.

Fernando Carvajal este biolog și expert în paiche. El spune că sunt o specie hrănitoare pentru om.

“În primii ani de viață, paiche-ul crește cu 10 kg pe an. Asta înseamnă că paiche-ul mănâncă mult pește.”

Spre deosebire de alți pești răpitori precum piranha, are doar dinți mici, însă nu deosebit de ascuțiți.

Lipsa unei danturi foarte ascuțite nu îl împiedică, totuși, să mănânce piranha și o mulțime de alți pești, împreună cu plante, moluște și păsări, pe care le absoarbe ca un aspirator uriaș.

De asemenea, adulții sperie orice pește care încearcă să mănânce puii de paiche.

Fernando Carvajal spune că nu există date certe despre impactul acestei specii asupra stocurilor de pești nativi, dar spune că, în mod anecdotic, pescarii raportează că numărul unor specii indigene este în scădere.

„Într-un deceniu sau două, paiche-ul se va răspândi în toate zonele potențiale în care această specie poate trăi”, avertizează el.

„Știm că în întreaga lume, cele mai multe specii invazive sunt dăunătoare naturii. Speciile invazive sunt considerate al doilea motiv pentru pierderea biodiversității, după distrugerea habitatului”.

Cu toate acestea, pentru pescarii locali, sosirea paiche-ului a fost o binefacere. După ce, inițial, pescarilor le-a fost frică de acest pește, nu a durat mult până când și-au dat seama de potențialul economic, spune Guillermo Otta Parum.

„Când am adus primul pește, le-am dat clienților bucăți mici, în mod gratuit, ca să le guste.”

Unii pescari au pretins că este un tip de somn, pentru a depăși suspiciunile oamenilor privind consumul unui exemplar atât de uriaș.

Acum paiche se mănâncă în toată Bolivia.

Edson Suzano conduce o fabrică de procesare a paiche în Riberalta, un oraș din nord-estul Boliviei, aproape de granița cu Brazilia.

“Îl vindem peste tot – supermarketuri, piețe. Există diferite reduceri, deci este accesibil. Cumpărăm și procesăm în jur de 30.000 kg pe lună“, spune el.

Provocarea pentru pescarii profesioniști este să încerce să găsească paiche-ul în imensa întindere a Amazonului.

Peștele are un organ asemănător plămânilor și trebuie să iasă în mod regulat pentru ca să respire, așa că îi place apa mai calmă. Preferă să trăiască în lacuri și lagune, dar migrează atunci când simte că este în pericol.

Majoritatea peștilor procesați de Edson Silvano au fost livrați cu barca.

Acum pescarii călătoresc în zone din ce în ce mai îndepărtate pentru a prinde paiche și trebuie să facă transferul de la bărci la canoe, în expediții care durează până la două săptămâni. Acest lucru îi pune în conflict cu comunitățile locale.

Aceste comunități au primit titluri de proprietate pentru multe dintre lagunele îndepărtate unde se găsește acum paiche și au început ele însele să pescuiască și să vândă peștele.

Acum pescarii profesioniști comerciali trebuie să obțină licențe speciale pentru a lucra în aceste zone. Însă pescarii precum Guillermo Otta Parum spun că, chiar și atunci când au documentele corecte, sunt adesea refuzați.

Comunitățile indigene susțin că încearcă doar să protejeze resursele pe care guvernul bolivian a recunoscut că au dreptul să le controleze.

El spune că, în trecut, indigenii se temeau de pescarii comerciali. „Dar această nouă generație de tineri s-a schimbat, pentru că autoritățile au făcut regulile astfel încât clienții să nu mai poată veni și să cumpere de la noi”, explică el.

Oamenii de știință precum Federico Moreno speră că pescuitul în general, oricine îl face, va ține sub control populația de paiche.

„Continuați să pescuiți tot timpul, asta ar putea menține un echilibru între diferitele specii”.

foto cover livesciens.com