foto: amazon.com
În principiu, Yotam Ottolenghi considera lumea academică prea „ezoterică”, iar asta l-a determinat să își descopere menirea într-un domeniu aparent mai simplu: să ajute oamenii să își simplifice relația cu mâncarea, a povestit acesta într- discuție cu un reporter BBC legat de începuturile sale și tipurile de alegeri cu care s-a confruntat în existența sa.
Povestea londoneză de succes a unui emigrat din Tel Aviv
Pentru cine nu îl cunoaște prea bine, parabola lui Ottolenghi este una exemplară. S-a mutat la Londra din Tel Aviv, pasionat fiind de gastronomie, și pas cu pas a pus pe picioare o poveste antreprenorială care poate oricând deveni un caz de studiu. A deschis întâi magazine gourmet și apoi restaurante, dar în paralel a avut și carieră prolifică de autor de cărți de bucătărie. Este considerat, în universul londonez, persoana care a influențat în mod determinant felul de a găti al britanicilor. Până la el, condimentele orientale erau considerate mai degrabă un exces sau un element caracteristic emigranților asiatici.
Stilul său personal de gătit a devenit în timp un fel de model universal. În afară de eliberarea condimentelor din universul lor etnic strâmt, o altă caracteristică a sa definitorie este faptul că a pus accent pe ingrediente simple și tratând mâncarea ca pe un mijloc de a reuni prietenii și familia, tipic oriental și mediteraneraan. Probabil că nu e întâmplător că are și origini italiene în arborele genealogic.
Însă și mai puțini știu că înainte de a deveni un gastronom celebru, prima destinație profesională a lui Yotam Ottolenghi a fost – nu se putea mai diferit de atât – filosofia. Dar asta mai degrabă pentru a satisface așteptările părinților.
„Exista o așteptare tăcută că probabil voi deveni academician. Nu-mi amintesc să fi avut acel gen de conversație, deși trebuie să fi avut loc. Ce vrei să fii când o să te faci mare? Nu îmi amintesc asta”, povestește el.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Importanța gătitului în familie
Părinții săi lucrau în domeniul educației, tatăl său, Michael, era profesor de chimie la Universitatea Ebraică din Ierusalim, însă ambii părinți aveau un bun nivel de experiență la gătit, în familie se gătea tot timpul. „Mâncarea era foarte importantă. Aveam ingrediente bune, mâncare bună. Ambii mei părinți găteau bine. Tatăl meu gătea mult pentru că avea un program mai flexibil. Mama mea era directoare de școală, gătea și ea, dar mai mult, tata.”
El a mărturisit că a ales cariera gastronomică nu ca pe o revelație bruscă, ci pur și simplu se simțea bine dintotdeauna în acel spațiu de joacă și curiozitate, fapt pe care încearcă să îl transmită și copiilor.
De ce a dat filosofia pe gastronomie
Înainte de a deveni faimos în lumea gastronomiei, Ottolenghi a cochetat cu filosofia, dar a descoperit că subiectul era prea izolat și „ezoteric”. „Discuțiile aveau loc între un grup de vreo patru persoane, știi, era ceva revoluționar, dar, de fapt, nimeni nu participa”, spune el despre perioada în care era student și studia teme precum semnificația fotografiei și impactul imaginilor asupra privitorilor. În loc să continue pe acest drum extrem de specializat, s-a orientat către ceva mai simplu, la propriu.
În 2018, după succesul cafenelei și magazinului său omonim din Notting Hill, la Londra, Ottolenghi a publicat a cincea sa carte de bucate, Simple, în care a distilat toate tehnicile și preparatele care l-au consacrat într-o formă accesibilă și ușor de urmat.
Succesul mult peste așteptări al cărților sale
„Mâncarea este un limbaj pe care toată lumea îl înțelege”, spune el. Totuși, ceea ce l-a surprins a fost faptul că apoi cărțile publicate au început să eclipseze mâncarea în sine, activitatea sa principală. „În loc să fie doar niște cărți de vândut și împărtășit, partea editorială a lui Ottolenghi a devenit piesa principală. Cărțile au devenit elementul central, aproape.” Acestea le-au oferit fanilor restaurantului și rețetelor sale simple și pline de savoare o modalitate de a accesa lumea lui Ottolenghi de acasă. El a mărturisit chiar că speră să facă parte dintr-o mișcare care transformă gătitul dintr-o corvoadă într-o activitate care relaxează și vindecă.
„Gătitul în stil familial și servirea mesei în familie sunt mult mai populare acum decât erau înainte. Cred că asta se datorează, în primul rând, costului vieții, dar și pandemiei. Atunci am înțeles cu adevărat că mâncarea ar trebui să fie vindecătoare, nu doar una dintre multele activități pe care le facem zilnic și care ne copleșesc.”
Fanii au observat rapid schimbarea în cărțile sale, care au trecut de la rețetele exacte din restaurantele lui la un stil mai simplu, cu titluri precum Simple, Plenty și cea mai recentă, Comfort. „Cred că de la Simple încoace mi-am petrecut mai mult timp gândindu-mă: Ce înseamnă, de fapt, să gătești această rețetă? Când gătești asta? Cât efort necesită?” spune el. „Amuzant este că, de la o vârstă respectabilă, vorbind cu bucătari mai tineri, îi întreb: O să gătești asta? Vreau ca oamenii să gătească mâncarea mea.”
Această abordare simplificată a transformat chiar numele Ottolenghi într-un adjectiv – folosit pentru a descrie preparate cu impact puternic, realizate cu puține ingrediente și tehnici simple. El rămâne modest, evitând această etichetă și concentrându-se pe dorința sa de a face gătitul un proces reconfortant.
