foto: unsplash.com
Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de către Națiunile Unite după cel de al doilea război mondial, în 1948, este cea care a prevăzut pentru prima dată, la articolul 25, dreptul la alimentație. După care, a fost rândul așa zisei Pactului internațional pentru drepturi economice, sociale și culturale (Icescr), intrat în vigoare în 1976, să recunoască dreptul fiecărui cetățean la un stil de viață adecvat, care să includă accesul adecvat la alimente și dreptul fundamental de a nu suferi de foame. Pactul avea să fie ratificat, până în prezent, de 169 de state, care s-au angajat să faciliteze punerea în aplicare a acestor drepturi.
Administrația municipală de la Bologna, în Italia, a mers mai departe și a ținut să includă dreptul la alimentație în Statutul orașului, care definește libertățile, drepturile și obligațiile cetățenești, scrie cotidianul economic Il Sole 24 Ore. Decizia a trecut cu larg consens inclusiv din partea opoziției.
Mai exact, explică reprezentanții Comunei, la articolul 2 al Statutului a fost adăugat un alineat prin care este recunoscut „dreptul la hrană”, adică dreptul „la o alimentație cantitativ și calitativ adecvată, sigură și cultural potrivită, ca drept fundamental, permanent și fără restricții, indiferent de statutul socio-economic sau de originea culturală a persoanelor”.
Acest drept se traduce, în practică, prin facilitarea accesului la hrană
Obiectivul, se subliniază într-o notă oficială, este îmbunătățirea calității serviciilor și a securității alimentare, promovarea sustenabilității politicilor alimentare, facilitarea accesului la producțiile locale și dezvoltarea programelor de sprijin alimentar.
„Ceea ce s-a realizat nu este doar un act fundamental care stabilește un principiu universal, ci mult mai mult. Dreptul la hrană ne permite să promovăm, concret și cu instrumentele deja disponibile în comunitatea noastră, o adevărată ‘cetățenie alimentară’, adică recunoașterea dreptului la o alimentație adecvată, cu impacte pozitive asupra sănătății, mediului, economiei și societății”, afirmă Andrea Segrè, agronom și specialist în politici antirisipă, totodată consilier special al primarului pentru politici alimentare urbane și metropolitane.
Cu alte cuvinte, autoritățile locale se angajează, prin recunoașterea acestui drept, să pună în practică o serie de instrumente pentru a facilita accesul la hrană cât mai sănătoasă al cetățenilor orașului. Rezultatul obținut vine după un unui parcurs ceva mai îndelungat, iar Segre este cel care a gestionat proiectul de la bun început.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Un proiect demarat în 2021, de ajutor și sprijin comunitar
În iulie 2023, primarul zonei metropolitane și Consiliul Comunei Bologna au aprobat un document orientativ în domeniul Politicii Alimentare Urbane și Metropolitane (PAUM). Prin intermediul lui a fost înființat un panel de dezbateri pe subiect, la care aderat diverse organizații, care în final a reușit formularea textului privind dreptul la hrană în carta municipală.
Actualizarea legată de acest drept în Statului orașului își are rădăcinile însă într-o altă inițiativă, lansată în contextul dificil al perioadei de pandemie și post pandemie, în 2021, „O farfurie pentru toți”. La acel moment se încerca pur și simplu consolidarea rețelele teritoriale de combatere a sărăciei, rețele alcătuite din organizații care se ocupă cu distribuția bunurilor de primă necesitate în întreaga zonă metropolitană.
Cu alte cuvinte, un întreg sistem de practici și proiecte deja active care fac din acest drept un element concret, dincolo de declarația de bune intenții.
