Sursa foto: Pexels/Lisa Fotios
Lacul de acumulare Siriu, cea mai importantă rezervă de apă dulce a judeţului Buzău, îşi reface volumul, după ce în anul 2024 pe fondul secetei nivelul scăzuse cu 11 metri, coeficientul de umplere în luna martie fiind de 98%, transmite Agerpres.
Potrivit Administraţiei Bazinale de Apă (ABA) Buzău-Ialomiţa, în judeţul Buzău în ultimii şapte ani au fost înregistrate în doar două luni precipitaţii bogate cantitativ. Ploile au fost insuficiente pentru refacerea debitelor apelor, fenomen ce a determinat instalarea secetei pedologice.
“După un interval lung în care au predominat anii ploioşi 2004 şi 2018, culminând cu anul 2005, excepţional de ploios, cu viituri istorice, seceta declanşată în cursul lunii august 2018 s-a amplificat de la o lună la alta şi de la un an la altul, aceasta continuând şi în prezent. Concret, în intervalul de aproape 7 ani, august 2018 – martie 2025, doar în două luni s-au înregistrat în zona Buzăului cantităţi mai mari de precipitaţii (peste 100 mm), şi anume în luna iunie 2021 şi septembrie 2024. Regimul pluviometric puternic deficitar a avut implicaţii directe asupra regimului hidrologic, asistând la o scădere generală şi treptată atât a debitelor râurilor, cât şi a volumelor lacurilor naturale, înregistrând inclusiv fenomene de secare”, informează ABA Buzău-Ialomiţa.
Specialiştii au observat o tendinţă generală de scădere debitelor în ultima perioadă, în anul anterior pe râul Câlnău debitul mediu apropiindu-se de 0, din pricina temperaturilor ridicate şi a lipsei precipitaţiilor.
“Anul 2024 consemnează abateri negative de peste 50% la toate staţiile hidrometrice, ajungând la un debit mediu anual apropiat de 0 la staţia hidrometrică Potârnicheşti pe râul Câlnău din cauza numărului extrem de mare de zile cu secare. Pe râul Buzău, abaterile sunt mai mici (60% la Nehoiu şi Măgura, 71% la Baniţa) datorită rezervelor de apă acumulate în lacul Siriu. Pe cursurile de apă din zonele mai joase, abaterile sunt mult mai mari (76% pe râul Nişcov la Mierea, 93% la Costomiru sau chiar 100% la Potârnicheşti, ambele pe râul Câlnău). Fenomenele de secare apar în fiecare an la staţia hidrometrică Potârnicheşti (râul Câlnău), dar se constată o tendinţă de creştere a numărului de zile de la 127 în 2018 la 360 în 2024. Aceasta din urmă este o valoare record, doar în 6 zile înregistrându-se debite lichide în această secţiune”, precizează într-un studiu ABA.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Seceta a afectat în anul precedent şi Barajul Siriu, cea mai mare rezervă de apă dulce a judeţului Buzău. În ultimele luni, pe fondul precipitaţiilor, nivelul apei din bazin a crescut, atingând un coeficient de umplere de 98%.
“Lacul de acumulare se constituie în cea mai importantă rezervă de apă dulce a judeţului Buzău. Volumul acumulării este de 76,42 milioane mc la cota nivelului normal de retenţie restricţionat (568 mdMN). În intervalul 2018-2025, volumul acumulării a oscilat între 37,20 milioane mc în noiembrie 2018 şi 79,29 milioane mc în iulie 2023, coeficientul de umplere raportat la nivelul normal de retenţie restricţionat variind între 49% şi 104%. Se poate observa că în linii generale, volumele maxime se înregistrează primăvara, după care încep să scadă vara, minimele înregistrându-se în general toamna. Aceste fluctuaţii se înregistrează datorită politicii instituţiei de refacere în sezonul rece a rezervei de apă pentru asigurarea necesarului de apă pentru folosinţe în sezonul cald al anului. Elocventă este evoluţia din anul 2024, când nivelul apei din lac a scăzut cu 11 m până în octombrie. Începând cu luna decembrie, rezerva de apă a început să se refacă, coeficientul de umplere crescând de la 67% la începutul lui decembrie 2024 la 98% la sfârşitul lui martie 2025”, subliniază sursa citată.
Seceta excesivă şi irigaţiile, atrag atenţia specialiştii, au avut efecte negative şi în ceea ce priveşte lacurile de câmpie, în special asupra celor şapte limane fluviatile ale Buzăului, lacuri naturale la origine. Lacurile Amara şi Câineni, care şi-au pierdut total conectivitatea cu râul Buzău după ce acesta şi-a schimbat cursul în timpul viiturii istorice din 2-3 iulie 1975, prezintă tot mai frecvent fenomene de secare, inclusiv în prezent.
