Sunt câteva personaje istorice din aristocrația romană, cunoscute ca fiind excentrice, ca să folosim un termen blând. În realitate, făceau lucruri care ar fi nebunești și acum, la 2000 de ani distanță. Însă la acea vreme, nimeni nu știa ce putea duce la acele comportamente. Astăzi, istoricii susțin că, de fapt, la mijloc era îndulcitorul care i-a înnebunit pe aristocrați. Și nu pentru că era atât de bun, ci pentru că era preparat timp îndelungat în vase de plumb. Iar intoxicația cu plumb duce la saturnism, afecțiune care are printre efectele secundare și acele ieșiri nervoase și comportamente excesiv de dure.
Teoria este încă cercetată de către istorici, dar trebuie să recunoaștem că este fascinantă.
Practic, putem spune că poluarea a existat încă de când omul a descoperit metalele. Iar otrăvirea cu metale grele, există dovezi că a existat în Roma antică și provenea de la vasele în care preparau mâncarea sau de la conductele pe care le foloseau.
„Știm că în Roma antică existau rețele de apă potabilă ce foloseau conducte de ceramică, dar aveau și de plumb. Cercetările nu spun cu certitudine dacă acestea au produs o contaminare cu plumb în masă, dar știm că mai foloseau și vase din materiale ce conțineau și plumb, deci e clar că exista o expunere”, explică muzeografa Sorana Mișca de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Băutura otrăvitoare, rezervată elitelor
Muzeografa mai arată că cei din clasele superioare aveau obiceiul să bea vin îndulcit. Însă zahărul nu era cunoscut la acea vreme. Astfel, foloseau un îndulcitor obținut din fierberea strugurilor timp îndelungat, până când devenea un sirop gros, foarte dulce. Acest preparat era utilizat pentru îndulcirea vinului, la care aveau acces doar elitele romane, dar și la multe alte preparate dulci.
Prof. dr. ing. Ioan Bud, profesor la Universitatea Tehnică Cluj Napoca, Centrul Universitar Baia Mare, arată că prin fierberea sucului de struguri în acele vase se produce o reacție chimică. „Se formează acele săruri de plumb care dau boli pe care deja le cunoaștem, inclusiv saturnism, care dă acest probleme ale sistemului nervos”, afirmă el.
De altfel, lideri romani precum Nero sau Caligula, care au rămas cunoscuți în istorie pentru comportamentele lor extrem de dure. De asemenea, se presupune că au luat decizii eronate sub influența efectelor intoxicației cu plumb. „E mult să spunem că plumbul a afectat conducerea unui imperiu, dar dovezile istorice susțin expunerea romanilor la plumb, iar specialiștii au dovedit deja efectele lui asupra corpului uman. Asta însă trebuie dovedit de cercetări istorice, deocamdată sunt doar unele asocieri”, mai relatează Sorana Mișca.
Specialiștii spun că plumbul este asemănător din punct de vedere chimic cu calciul. Iar în organism este prelucrat și asimilat ca și cum ar fi acest element de care corpul are nevoie. Acesta ar putea fi un motiv pentru care este asimilat atât de ușor. Partea și mai proastă este că acesta, odată asimilat, înlocuiește calciul în organism. În plus, plumbul depus în oase nu se mai elimină niciodată. În fazele acute, intoxicația cu plumb dă crampe și dureri abdominale extrem de dure.
Îndulcitorul, concentrație de plumb de 60 de ori mai mare
O dezbatere a Americam Chemical Society din Statele Unite sugerează că efectele toxice ale otrăvirii cu plumb din Roma antică ar fi putut contribui la căderea imperiului, prin deciziile proaste ale conducătorilor intoxicați cu plumb.
„În dezbaterea respectivă se susține ideea că vechii romani foloseau foarte mult vase din materiale ce conțineau plumb și acel sirop din suc de struguri fiert în aceste vase, care înlocuia zahărul sau mierea era folosit la multe alte rețete. O carte de bucate din acea epocă arată 450 de rețete care foloseau acel sirop ca îndulcitor, deci este clar că era folosit la scară largă”, detaliază muzeografa Sorana Mișca.
„Aristrocrații romani beau între 1 și 5 litri de vin îndulcit pe zi. Dar cercetătorii care au recreat acele siropuri au dovedit că are concentrații de plumb de 60 de ori mai mari decât permit normele de azi”, mai argumentează ea.
De asemenea, mai spune ea, sunt lideri care au rămas în istorie datorită comportamentului lor agresiv. „Despre Împăratul Claudius se spune că avea vorbire tulbure și avea un tremor, râs excesiv și se înfuria repede. Despre Nero se spune că era extrem de agresiv, mutila oameni și a comandat uciderea propriei mame”, mai spune ea.