foto: ec.europa.eu
Președinția daneză a UE, în sistemul prin rotație consacrat, a debutat la 1 iulie în mijlocul unei dezbateri aprinse privind viitorul agriculturii europene, iar Copenhaga vrea ca tema schimbărilor climatice să fie în centrul atenției, notează publicația politico.com într-o analiză care pune față în față ambițiile statului nordic și realitățile complicate ale agriculturii, generate de contextul internațional haotic și chestiunea climatică.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Imediat după un acord intern istoric privind taxarea emisiilor agricole, oficialii danezi promovează „ambițiile ridicate” ale țării în materie de politici verzi. Ministrul pentru Tranziția Verde, Jeppe Bruus, a declarat că Danemarca speră să aducă valoare adăugată de-a lungul celor șase luni de președinție cu lecțiile învățate acasă. Acolo unde colaborarea cu fermierii și Acordul Verde Tripartit încheiat anul trecut au marcat un consens politic rar în privința climei și agriculturii.
Însă, în timp ce Danemarca a preluat președinția Consiliul UE din iulie, se vede nevoită să promoveze un mesaj centrat pe climă într-un bloc comunitar care pare să se îndrepte în direcția opusă. După mai bine de un an de proteste ale fermierilor, un viraj politic spre dreapta în Parlamentul European și o retragere din Green Deal-ul promovat în primul mandat de Ursula von der Leyen, e de așteptat ca această președinție să fie marcată mai degrabă de gestionarea crizelor decât de progres.
„Putem să rezolvăm de fapt multe dintre crizele în care ne aflăm — criza climatică, criza biodiversității, nevoia de creare de locuri de muncă și de creștere economică — și să asigurăm securitatea alimentară în mod sustenabil”, a declarat Bruus pentru publicația citată. „Considerăm că aceasta este o misiune care valorifică punctele noastre forte.”
Danemarca a impus deja în plan intern, începând cu 2030, o taxă pe emisiile de gaze cu efect de seră
Acest mesaj ar putea avea ecou în rândul celor preocupați de mediu, dar marja de manevră a Danemarcei este limitată.
Anul trecut, Danemarca a devenit prima țară din lume care a adoptat o lege ce impune o taxă pe emisiile de gaze cu efect de seră provenite din agricultură — o măsură pe care nici măcar țări progresiste din punct de vedere climatic, precum Noua Zeelandă, nu au reușit să o implementeze. Conform așa-numitului Acord Verde Tripartit amintit, emisiile provenite de la animale vor fi taxate începând cu 2030, iar veniturile vor fi direcționate către inițiative verzi și sprijin pentru fermieri.
Acordul a fost determinat atât de ambiție, cât și de necesitate. Agricultura generează aproape 29% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale Danemarcei și circa 80% din emisiile de metan și protoxid de azot — în principal din creșterea animalelor și utilizarea îngrășămintelor.
Având ca obiectiv legal reducerea emisiilor naționale cu 70% până în 2030, guvernul a concluzionat că fără acțiuni concrete în agricultură, calculele nu s-ar încadra. Acordul a încercat să corecteze situația prin combinarea unei taxe introduse treptat cu finanțări pentru biodiversitate, refacerea zonelor de teren cu turbă adaptarea fermierilor, menținând totodată viabilitatea economică a sectorului.
Toți banii încasați din această taxă vor fi reinvestiți în sectorul agricol
Acest lucru nu a fost impus de sus. Acordul a fost negociat prin modelul tripartit tradițional danez, reunind alături de guvern fermierii, industria și organizațiile de mediu. După cum a subliniat chiar oficialul danez citat, rezultatul au fost taxele pe carbon aplicate industriei și un larg consens la nivel de societate privind responsabilitatea climatică.
Bruus a afirmat că guvernul a evitat intenționat să conceapă taxa „în opoziție cu comunitatea agricolă” și a subliniat că fiecare coroană încasată va fi reinvestită în sector.
UE, însă, nu funcționează pe baza parteneriatului social. Funcționează pe baza negocieri în trei, adesea opace, între Parlament, Consiliu și Comisia Europeană, departe de dialogul incluziv practicat în Copenhaga.
Iar dacă aici condițiile interne au permis o tranziție politică relativ lină, nu același lucru se poate spune despre Bruxelles. Reacția contra reglementărilor verzi — atât organizată, cât și oportunistă — a mutat centrul de greutate spre dereglementare și „competitivitate”, un cuvânt-cheie preferat în noua narațiune post-2024 a Comisiei.
„Cartofii fierbinți” moșteniți de Danemarca
Momentul este extrem de sensibil. Președinția rotativă a Danemarcei coincide cu momentul primelor discuții despre bugetul multianual al UE pentru perioada 2028–2034, cu implicații asupra cheltuielilor agricole și a viitorului PAC (Politica Agricolă Comună). Prelua, de asemenea, și dosare fierbinți de la președințiile anterioare, precum regulamentele privind noile tehnici genomice și transportul animalelor — teme cu potențial de declanșare a reacțiilor emoționale și politice.
Protestele fermierilor de anul trecut au determinat-o pe președinta CE von der Leyen să lanseze un „dialog strategic” cu sectorul agricol — unul plin de promisiuni verzi, dar care, până acum, a dus la o schimbare legislativă de sens contrat, în favoarea securității veniturilor și a competitivității globale. Între timp, UE pare pregătită să relaxeze și mai mult cerințele ecologice impuse fermierilor, în condițiile în care guverne din tot spectrul politic caută soluții mai blânde pentru a reduce presiunea asupra agricultorilor și administrațiilor publice.
Dar și credibilitatea climatică a Danemarcei este supusă criticii la nivel UE. Unii consideră că taxa pe carbon din agricultură este prea mică pentru a produce o schimbare sistemică — începe de la doar 120 coroane (16 euro) pe tonă în 2030, ajungând la 300 coroane în 2035, mai puțin de jumătate din taxa aplicată industriei.
Alții indică dependența prea mare de măsuri voluntare și tehnologii neprobate, cum ar fi biochar-ul (carbune produs din biomasă) sau inhibitori ai metanului. Mai sunt și cei care spun că sistemul riscă să penalizeze fermierii care deja au început să-și reducă emisiile prin alte metode.
„Este un început, nu o soluție”, a spus un diplomat UE de rang înalt, familiar cu dosarul. „Danemarca are credibilitate în domeniul agriculturii verzi, dar să vândă acest model celor 26 de alte țări va fi o misiune mult mai dificilă.”
Un front nu tocmai unit
Danemarca este izolată politic în privința politicilor agricole verzi, potrivit lui Alan Matthews, profesor emerit de politici agricole europene la Trinity College Dublin. Deși a luat inițiativa în reducerea emisiilor din agricultură, majoritatea celorlalte guverne ezită să-i urmeze exemplul.
Irlanda, și ea un mare poluator agricol, se străduiește să-și atingă țintele climatice fără a distruge industria lactatelor și a cărnii. Germania are acum un guvern condus de conservatori, cu puțin apetit pentru experimente verzi. Chiar și în Danemarca, partidele de dreapta au pus sub semnul întrebării taxa climatică, iar fermierii avertizează asupra pierderii locurilor de muncă și a relocării producției.
Danemarca ar putea găsi un aliat în Comisie — dar nu neapărat acolo unde contează cel mai mult, spune Matthews. „Comisarul pentru Agricultură Christophe Hansen și DG AGRI nu prioritizează o agendă climatică sau verde, iar cuvintele-cheie actuale pentru politica agricolă sunt competitivitate și reziliență, adică adaptarea la impactul schimbărilor climatice”, spune el, referindu-se la direcția Comisiei responsabilă de PAC.
În schimb, a remarcat Matthews, direcția pentru climă a Comisiei, DG CLIMA, „este conștientă că agricultura va trebui să contribuie mult mai mult dacă UE vrea să-și atingă obiectivul ambițios de reducere a emisiilor cu 90% până în 2040 și este deschisă la noi instrumente de politică. Dar DG CLIMA nu are un rol central în negocierile privind viitoarea PAC, așa că ambițiile sale nu au prea multă greutate.”
Miza reală la care poate spera Danemarca
Președinția daneză e puțin probabil să reformeze radical politica agricolă a UE, dar ar putea contribui la introducerea unei gândiri pe termen lung într-un spațiu dominat de panică pe termen scurt.
Strategia UE privind bioeconomia — așteptată la sfârșitul lui 2025 — ar putea oferi Danemarcei o oportunitate de a conduce o agendă mai puțin toxică politic, care să lege sustenabilitatea de oportunitățile industriale.
Bruus a subliniat că fermierii nu vor adopta măsuri verzi fără o justificare economică. În Danemarca, Fondul pentru Terenuri Verzi și alte măsuri fiscale au făcut noile taxe mai acceptabile. Dar la nivelul UE, o ofertă echivalentă ar necesita o schimbare majoră în logica bugetară a blocului — și o dorință de a transforma discursul în finanțare concretă.
E greu de realizat, mai ales în contextul presiunii asupra bugetului UE și al viitoarelor negocieri privind împărțirea fondurilor post-2027 din PAC.
Dacă Danemarca va reuși să lase o amprentă, aceasta nu va consta neapărat în adoptarea unor legi curajoase noi, ci va fi perceput ca succes însăși păstrarea vie a flăcării tranziției verzi într-un moment în care mulți ar prefera să o stingă.
