foto: freepik.com
Cercetările arată că grădinăritul contribuie la menținerea funcțiilor cognitive, ajutându-te să trăiești bine și mai mult timp. Mai nou, pacienții cu demență beneficiază de acest lucru prin prescripții de tip „ferme de îngrijire”, relatează portalul BBC.
Marianne Rogstad, o bunică pensionară din Norvegia, este o persoană dornică să învețe toată viața. A lucrat timp de cinci decenii ca recepționeră de hotel în Elveția, unde a fost mereu înconjurată de limbi și culturi noi.
Dar, după ce s-a întors în Norvegia, a fost diagnosticată cu demență. Apoi s-a izolat și a pierdut toate sursele de stimulare intelectuală. Asta până când a ajuns la Impulssenter – o mică „fermă terapeutică” de lângă Oslo. Numele fermei provine de la ideea de a răspunde impulsurilor oamenilor de a munci și de a socializa, explică Henriette Bringsjord, a cărei părinți au fondat această fermă.
Cinci minute ca să rămâi tânăr
De la citirea unei pagini pe zi până la exerciții pentru întărirea genunchilor, această serie explorează mici schimbări de stil de viață care pot avea un impact major asupra felului în care îmbătrânești. Partea cea mai bună? Toate durează mai puțin de cinci minute.
„Mama și tata au iubit mereu munca la fermă și s-au gândit cât de greu este pentru cei cu demență să renunțe la muncă și la viața socială. Așa că au vrut să-i ajute ca ele să facă din nou parte din viață”, spune Bringsjord, care co-administrează acum ferma.
În 2015, Norvegia a devenit una dintre primele țări care au implementat un plan național de îngrijire a demenței, incluzând servicii de tip „Innpåtunet” (activități în curte) sau ferme. Pe măsură ce cercetătorii descoperă beneficiile cognitive vaste ale activității de a lucra pământul, tot mai multe comunități integrează grădinăritul în setul de servicii pentru îngrijirea sănătății, tratând diverse nevoi medicale prin așa zisele „prescripții naturale”, adica aceste de activități sociale în mijlocul naturii.
Grădinăritul și activitatea cerebrală
„Prescripțiile naturale pot crește activitatea fizică și conexiunile sociale, reducând în același timp stresul – ceea ce are efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, glicemiei și greutății corporale, reducând astfel riscul bolilor care pot duce la demență”, spune Melissa Lem, medic de familie în Vancouver și cercetător la Universitatea British Columbia din Canada. „Știm că activitatea fizică îmbunătățește sănătatea mentală și fizică, dar grădinăritul amplifică aceste beneficii.”
Un nou studiu al Universității din Edinburgh a arătat că grădinăritul ar putea influența pozitiv inteligența de-a lungul vieții. Participanții au fost testați la vârsta de 11 și apoi la 79 de ani. Cei care au practicat grădinăritul au arătat o îmbunătățire cognitivă mai mare decât cei care nu au făcut-o. „Îngrijirea unei grădini implică procese cognitive complexe, precum memoria și funcțiile executive”, spune Janie Corley, cercetătoarea principală din cadrul acestui studiu.
Aceasta susține teoria „folosește-le sau le pierzi”: abilitățile mentale la bătrânețe depind de cât de des le folosim de-a lungul vieții. Activități ca rezolvarea unor probleme, învățarea de abilități noi sau exprimarea creativității ajută la menținerea funcției cognitive.
Un studiu din 2002 în care au fost implicate 800 de călugărițe din SUA, citat de BBC, a arătat că activitățile cognitive frecvente reduc riscul de Alzheimer. Iar un o altă cercetare recentă din Japonia a indicat, la rândul lui, că participarea la activități semnificative protejează memoria. Alte cercetări au legat activitățile cognitive sociale de îmbunătățirea stării de spirit și a comunicării.
Grădinăritul scade riscul de demență
Grădinăritul pare să aducă beneficii cognitive specifice. În primul rând, persoanele care practică această activitate par să înregistreze creșteri ale nivelurilor de factor neurotrofic derivat din creier (BDNF), o proteină care joacă un rol important în creșterea și supraviețuirea neuronilor. De asemenea, beneficiază de niveluri mai ridicate ale factorului de creștere endotelial vascular (VEGF), o proteină asociată cu îmbunătățirea funcțiilor cognitive.
Un studiu din 2006 realizat de Universitatea din New South Wales, care a urmărit bărbați și femei australieni de-a lungul decadei de 60 de ani, a descoperit că cei care grădinăreau zilnic aveau un risc cu 36% mai mic de a dezvolta demență decât cei care nu o făceau. De asemenea, s-a demonstrat că grădinăritul îmbunătățește atenția, reduce stresul, scade riscul de căderi și reduce dependența de medicamente.
Unele dintre aceste beneficii cognitive pot proveni pur și simplu din contactul cu natura. Roger Ulrich, un expert mondial în proiectarea sistemelor de sănătate și profesor de arhitectură la Universitatea Chalmers din Suedia, a fost printre primii care au făcut legătura între expunerea la natură și reducerea stresului. În anii 1980 și 1990, el a realizat o serie de studii de referință care au demonstrat că simplul fapt de a privi copacii și alte plante – chiar și de la fereastră – poate reduce durerea, amplifica emoțiile pozitive și consolida concentrarea.
Ulrich a sugerat că aceste reacții au fost determinante în procesul de evoluție. Deoarece abilitatea de a-ți reveni dintr-o situație stresantă era favorabilă supraviețuirii, tendința de a ne recupera mai ușor în medii naturale a devenit un avantaj genetic transmis din generație în generație, ceea ce ar putea explica de ce chiar și doze mici timpul petrecut în natură poate îmbunătăți starea de bine la oamenii moderni.
Contactul cu natura a intrat în ADN de-a lungul evoluției filogenetice
Unele date par să susțină teoria conform căreia am evoluat astfel încât să ne refacem și să ne vindecăm mai eficient atunci când suntem înconjurați de natură. Lem sugerează, la rândul ei, că o parte din aceste beneficii provin din evoluția noastră – modul în care creierul nostru este atras de medii cu o biodiversitate ridicată, deoarece acestea sunt optime pentru supraviețuire.
„Efectele naturii sunt atât de puternice încât, dacă le descompunem în componente – fie că este vorba despre vizualizarea unor imagini din natură, ascultarea sunetelor naturii sau mirosirea ei – acestea pot îmbunătăți semnificativ sănătatea noastră”, spune Lem, care a lansat recent un program pilot unic de prescripție de natură, în colaborare cu o instituție artistică din Canada.
Pe lângă reducerea stresului, Lem sugerează că același contact cu natura ar putea ajuta la îmbunătățirea concentrării. Potrivit Teoriei Restaurării Atenției, creierul nostru are o capacitate limitată de atenție direcționată în medii urbane aglomerate, iar natura ajută la contracararea acestui efect, explică ea. Lem afirmă că beneficiile pentru sănătate ale grădinăritului pot proveni și din faptul că această activitate se pretează la alte comportamente care promovează sănătatea, precum activitatea fizică.
Ea menționează două studii realizate pe adulți americani – unul care a constatat că persoanele care grădinăreau mai mult de o oră pe săptămână aveau un risc cu 66% mai mic de stop cardiac, și altul care a arătat că grădinăritul era un „predictor puternic și independent al unei densități osoase bune”.
Grădinăritul poate ajuta oamenii să își dezvolte dexteritatea mâinilor, masa musculară și rezistența aerobică, precum și să își îmbunătățească mobilitatea. Bringsjord consideră că grădinăritul în fermele terapeutice oferă un sentiment de autonomie și independență. „Oamenii iubesc această activitate pentru că pot vedea rezultatele muncii lor”, spune ea, adăugând că, deoarece grădinăritul și munca agricolă se desfășoară în grup, persoanele care se confruntă cu pierderi de memorie pot urmări mai ușor activitățile. „Dacă uită cum să facă ceva, dar văd ce fac ceilalți, își amintesc cum să facă acel lucru.”
Și, chiar cu toate beneficiile cognitive demonstrate ale grădinăritului și petrecerii timpului în aer liber, Bringsjord nu neglijează nici simpla importanță a creării unui mediu pozitiv – plin de oameni și plante – pentru persoane afectate de demență, precum Rogstad. „Se pot întoarce acasă foarte fericiți, iar partenerul lor să întrebe «Ce ai făcut azi?», iar ei să nu-și amintească nimic în afară de faptul că au avut o zi bună”, spune Bringsjord.
Așa este și pentru Rogstad, care acum petrece trei zile pe săptămână la ferma terapeutică – plantând legume, hrănind vacile și îngrijind găinile – și apreciază simplitatea activității. „E plăcut să fii aici, în natură. E mult mai bine decât să stai acasă.”
În plus, pentru persoanele care suferă deja de demență, cercetările sugerează că aceste beneficii au o valoare și mai mare, îmbunătățind starea de spirit, comportamentul, abilitatea de a comunica și funcționa mai mult decât alte activități. În prezent, în Europa și în Regatul Unit apar tot mai multe ferme terapeutice dedicate persoanelor cu demență.
