Galicia, perla atlantică a Spaniei. Ocean, plaje, munte, mâncare bună și ieftină. Ce poți vedea și ce poți gusta în această provincie spaniolă. Recomandările Ghidului Repsol

În Galicia, mâncarea e bună și ieftină. Bucătăria, în care aproape niciodată nu lipsea o „lareira” (șemineu), a fost întotdeauna cea mai importantă încăpere dintr-o casă galiciană. Familia discuta, lua decizii, râdea și plângea aici, în timp ce bunicile pregăteau cele mai delicioase mâncăruri. După aceea se strângeau toți în jurul mesei pentru a le savura, întotdeauna mâncarea era multă și bună. Deși anii au trecut și au rămas foarte puține „lareiras”, este o tradiție care nu s-a pierdut.

În Galicia totul se întâmplă în jurul mâncării, toate sărbătorile populare au o componentă gastronomică și nu există celebrare care să nu includă mâncare. Gastronomia face parte din esența Galiciei la fel de mult ca albastrul mării sau verdele codrului, și, cu timpul, a devenit unul dintre principalele motive pentru a vizita acest loc, de multe ori chiar motivul principal. Unii fac greșeala de a crede că cel mai bun lucru sunt fructele de mare, dar există opțiuni pentru toate gusturile.

1.‘Pulpo á feira’

Începem cu ce e mai bun – caracatița. Este rar restaurantul sau barul din Galicia care nu o are în ofertă preparată în diferite feluri, dar cel mai des, fără îndoială, „á feira”. Nu lipsește de la nicio sărbătoare sau petrecere. Tradiția dictează să fie fiartă într-un cazan de cupru sau, dacă se fierbe într-un alt material, să se introducă în recipient ceva de cupru, deoarece acesta este unul dintre secretele pentru a fi mai fragedă. Vezi și Cum se fierbe caracatița.

2. Empanada

Există atâtea versiuni de empanada câte familii sau sate. Variază aluatul și, de asemenea, umplutura, dar modelul este întotdeauna aceeași: un aluat asemănător cu pâinea și, în mijloc, o umplutură. Aluatul se face din făină, untură de porc, drojdie, ouă, ulei de măsline, apă și sare, și necesită frământare. Umplutura va fi din cam orice pregătit cu sos. Cele mai populare sunt de ton cu ardei, cod cu stafide sau fructe de mare precum scoici și midii.

3. Pimientos (ardeii) de Padrón

Pentru a deschide apetitul, înainte de o masă bună, nu pot lipsi ardeii de Padrón. Populari în toată țara, originea lor este în Padrón, în provincia A Coruña, mai precis în mica parohie Herbón. De dimensiuni mici, între 5 și 10 centimetri, de obicei se mănâncă prăjiți și condimentați cu sare grunjoasă. De culoare verde și cu un gust intens, se spune că: „unii pișcă și alții nu”. Și, în mijlocul fiecărui platou, poate apărea unul atât de iute încât va epuiza rezervele de vin de pe masă. Cel mai bun sfat, totuși, este, dacă îți pică cel iute, să iei imediat o pâine galiciană bună. Gustul va rămâne, dar va absorbi iuțeala.

4. Fructe de mare

Imposibil de înțeles Galicia fără fructele sale de mare. Vorbim de midii, scoici, stridii, crabi și melci de mare. Delicii excepționale care provin din estuarele abrupte galiciene și care se prepară în cel mai simplu mod. Dacă produsul este proaspăt și de calitate, este suficient să se fiarbă și gata. De obicei se prepară cu apă sărată. Se pot consuma separat sau se poate comanda un platou mare cu o varietate din toate. Va fi un deliciu gastronomic de neuitat.

5. Lacón con grelos

Publicația „Cocina gallega”, de Álvaro Cunqueiro, unul dintre cei mai recunoscuți scriitori galicieni, notează că „tăierea de porc de casă se face în toată Galicia, mai ales în orașe. În cea mai mare parte a Galiciei, după ce porcul este sacrificat, se arde părul cu mici torțe de paie, în timp ce în alte locuri se opărește și porcul este ras”. Următorul pas este lacón con grelos, un fel de mâncare la oală care se servește fierbinte și se consumă, în special, în timpul Carnavalului. Conține lacón (carne foarte suculentă din picioarele din față ale porcului), grelos (legumă verde, ceva între broccoli și kale), cartofi, chorizo, boia și ulei de măsline. Diferitele ingrediente se fierb și, odată așezate pentru servire pe un platou, se presară cu boia.

6. Churrasco

Fel obișnuit pentru mesele de grup, se prepară la grătar, este o moștenire a asado-ului (grătarului) argentinian adus în Galicia de emigranții întorși din America Latină. Este partea mai subțire a coastelor de porc sau de vită și se obișnuiește să fie servit cu salată, cartofi prăjiți și chorizo (un fel de cârnat). Se condimentează cu diverse sosuri, asemănătoare cu chimichurri. Această friptură de vită oferă posibilitatea de a savura carnea de vacă din Galicia, care e ste o vacă ”albă” cu propria certificare de Indicație Geografică Protejată (IGP) și întotdeauna de foarte bună calitate.

7. ‘Raxo’ și ‘zorza’

Dacă masa este bazată pe gustări, nu poate lipsi un platou de raxo sau zorza, sau unul din fiecare. Sunt tapas-urile preferate ale oricărui bar galician. Ambele sunt din carne de porc tăiată în cubulețe mici și marinată. Raxo folosește partea de file a porcului și se prepară marinat fără condimente, doar cu sare și piper. Zorza este, de asemenea, carne de porc, dar poate fi din orice parte a animalului și, în cazul ei, se servește marinată cu usturoi, boia, sare, vin alb, dafin și oregano. Marinata cu multă boia este principala diferență și cea care îi dă culoarea roșiatică caracteristică. Ambele se prăjesc în tigaie după marinare și se servesc cu cartofi.

8. Tortilla de Betanzos

În esență este o tortilla de cartofi spaniolă, precum cea servită în restul țării, dar cea preparată în Betanzos a devenit chiar motiv de pelerinaj în această localitate din provincia A Coruña. Caracteristica sa distinctivă este că se servește puțin coaptă, astfel încât, dacă ești dintre cei care preferă o tortilla bine făcută, poate că în călătoria ta la Betanzos ar fi mai bine să optezi pentru alte delicii culinare. Este întotdeauna moale, uneori, aproape lichidă. Ingredientele sale de bază sunt oul, cartoful din zonă, un bun ulei de măsline virgin și sare, iar tușa finală și textura depind de bucătar.

9. Caldo gallego

Dacă ziua este ploioasă, dintre acelea pe care mulți le definesc ca tipic galiciană, pentru a te încălzi, nimic nu este mai bun decât un bun „caldo” (supă). Este binevenit vara și iarna, deși mai ales dacă frigul cere o ”zeamă”. Este o supă care se prepară cu grelos, varză, cartofi și fasole. Totul merge într-o oală și se fierbe foarte încet cu ulei de măsline și puțină carne – în mod tradițional osul de la lacón, slănina de porc sau o bucățică de coaste. Este esențial să fie servită fierbinte și să nu fie confundată cu cocido gallego, un fel de mâncare pentru care folosești cuțit și furculiță și în care există bucăți de carne de porc (lacón, ureche, coaste sau rât), pui și vită, toate fierte și servite cu legume de sezon, cartofi, năut și chorizo. Porcul se scoate pe farfurie cu legumele, vita cu puiul și chorizo cu năutul și cartofii.

10. ‘Carne sau caldeiro’

Puțin cunoscută în afara Galiciei, este unul dintre cele mai tradiționale feluri de mâncare gândit pentru iarnă, dar care nu lipsește de la petrecerile și sărbătorile populare care umplu calendarul tot anul. Necesită puține ingrediente și baza este un produs bun: carne de calitate de vită din soiul de aici. Aceasta se fierbe la foc mediu într-o cratiță cu apă, slănină de porc sau untură și sare. Este esențial să fie fragedă, se servește cu cartofi și se presară cu boia.

11. ‘Caldeirada’ de pește ”a la gallega”

Aceeași mare agitată care adăpostește cele mai bune fructe de mare furnizează și pești de înaltă calitate și cu un gust intens, iar cel mai tradițional mod de a-i pregăti este în caldeirada. Poate cel mai faimos este raya, dar rețeta este valabilă pentru orice pește proaspăt. Peștele se prepară fiert, dar tușa finală o dă sosul, pe bază de usturoi, ulei de măsline, boia și ceapă. Mai întâi se prăjesc cățeii de usturoi în ulei, se scot când sunt aurii și, după ce se răcește puțin, se adaugă boiaua și se amestecă. Cel mai comun este să se pregătească totul într-o oală de lut, acoperind peștele și cartofii.

12. ‘Filloas’

După o masă bună nu poate lipsi un desert. În Galicia un dulce tradițional este filloas, servit de obicei de Carnaval, dar care este consumat din ce în ce mai mult permanent. Baza sa este simplă: făină, lapte, ouă, zahăr, apă și un strop de anason. Seamănă cu clătita franceză. Trucul pentru a nu se lipi este să se ungă bine cu o bucată de slănină sau untură de porc tigaia și să fie uniform focul. Când se desface pe margini, se prinde cu vârfurile degetelor și se întoarce. Tradițional, se mâncau simple, cu miere sau zahăr, dar acum încep să apară și alte umpluturi dulci.

13. Tarta de Santiago

Cel mai cunoscut, în afara Galiciei, desert tradițional galician este Tarta de Santiago. Toată lumea a auzit de Camino de Santiago. Această tartă nu lipsește din nicio localitate prin care trec diferitele rute către Compostela și din ce în ce mai mult se poate cumpăra în toată lumea. Se prepară cu migdale măcinate și zahăr, totul amestecat cu ou și unt sau untură, fără niciun pic de făină. Rezultatul este o masă compactă cu partea superioară ușor întărită care, ca un final, se presară cu zahăr fin și se decorează cu o Crucea Sfântului Santiago.