Foto: Via Profi
La ferma lui Cătălin Moga din Ciolt, sat aflat în componenţa oraşului Ciomcuta Mare din Maramureş, ne deplasăm cu maşini de teren, pentru că drumul este mai greu accesibil. Cum ajungem, ni se deschide în faţa ochilor un peisaj care sunt sigură că l-ar scoate din priză chiar şi pe cel mai împătimit de tehnologie orăşean.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Pe păşunea întinsă şi acoperită de iarbă grasă, cocoţată pe platoul de pe deal, pasc măgăriţele pe care Cătălin le creşte pentru lapte. Până să apară agitaţia noastră, o linişte perfectă împărăţea peste animale şi oameni. Leana este cea mai prietenoasă dintre măgăriţe şi ne lasă cuminte să o mângâiem. În tot acest timp, stăpânul ei e nerăbdător să ne spună povestea lui:
„De mic mi-or plăcut animalele. Aveam ceva mieluţe de prăsilă şi mergeam cu ele la păşunat. Cam la un kilometru de acasă, pe un deal. Trebuia să trec cu ele pe stradă şi toţi copiii se uitau la mine şi îmi ziceau: Ia, ăsta numai la miele stă. Îi cioban! Când am ajuns acasă i-am povestit lui tata. Şi tata mi-a spus: Nu plânge, Cătăline, că uite cât valorează mieluţele astea. Şi mi-a spus suma de bani. Ideea aia mi-a rămas în minte şi am ales să cresc animale în continuare. “
La 23 de ani, Cătălin Moga este deja realizat, cu o afacere care merge bine. Are 600 de oi, 60 de măgăriţe, doi cai pentru echitaţie şi 40 de vaci pentru carne.
Afacerea cu lapte de măgăriţă a început-o dintr-o întâmplare
„Într-o zi, acum cinci-şase ani, mergeam cu oile spre şes, la porumb. Trecea doctorul veterinar şi a văzut că aveam o măgăriţă cu pui. M-a rugat dacă pot să îi aduc a doua zi de dimineaţă nişte lapte de măgăriţă. Pentru mine a fost ceva nou. Nu ştiam cum să separ puiul, cum să fac măgăriţa să stea la muls, cum să obţin laptele. Am reuşit totuşi să scot ceva şi i-am dus. Doctorul m-a mai solicitat şi altă dată şi lumea a auzit. Din banii obţinuţi pe lapte am început să cumpăr alte măgăriţe până am ajuns la vreo 30-35.
De la o măgăriţă poţi obţine maximum un litru şi jumătate de lapte pe zi. Animalele trebuie mulse o dată pe zi, dimineaţă, când puiul stimulează lactaţia, Dacă separi puiul de mai multe ori într-o zi, nu mai dă atâta lapte, ne explică tânărul fermier.
O măgăriţă dă lapte în jur de 7 luni pe an, iar un litru se vinde cu o sută de lei. Este un lapte mai sărac în grăsimi, foarte asemănător cu cel matern, cu multe vitamine şi substanţe care ajută la imunitate sau la tratarea bolilor respiratorii, aflăm de la Cătălin, care ne oferă să şi gustăm. Se păstrează doar cinci-şase zile la frigider sau poate fi congelat. Măgăriţele sunt hrănite mai mult cu iarbă şi mai puţin cu furaje, pentru a stimula producţia de lapte.
Cătălin Moga vinde laptele la Târgul “Roade de Oraş” de la Baia Mare, organizat o dată pe săptămână pentru micii producători de alimente din zonă, dar vorba se duce şi din om în om, aşa că nu duce lipsă de clienţi.
Când vorbeşte cu noi, lui Cătălin Moga i se citeşte mândria pe chip, iar din vorbe i se simte pasiunea pentru ceea ce face. La fel ca şi Oanei şi lui Bogdan Groza, producătorii de legume şi conserve din Remetea Chioarului, şi la el pare că totul merge uşor, deşi munca la o fermă cu atâtea animale numai uşoară nu e.
Când îl întrebăm dacă visează să îşi extindă afacerea, ne răspunde zâmbind că numai dacă îşi găseşte o fată cumsecade, cu care să se înţeleagă şi pe care promite să nu o pună la muncă prea mult.
Plecăm de pe dealul unde e stăpân cu zâmbetul pe buze şi cu promisiunea că vom da sfară în ţară că e de însurat.
Iar Leana rămâne să pască netulburată, pe dealul ce se afundă uşor în asfinţit.
Promovarea producătorilor locali, a valorilor culinare și a tradițiilor românești
„ViaProfi este un instrument de explorare culinară care te însoțește prin țară și te ajută să descoperi oameni pasionați și dedicați ce îți oferă ocazia să le treci pragul și să le guști bunătățile! Călătorind local, mâncând sănătos, trăind și spunând povestea acestor experiențe mai departe, contribuim cu toții în a duce mai departe tradițiile într-un mod sustenabil și cu grijă față de noi toți și față de natură.”
