Foto caracter ilustrativ / Sursa foto: Wikimedia
În urmă cu peste 50 de milioane de ani, păduri tropicale luxuriante acopereau Antarctica, Australia, Noua Zeelandă şi regiunea care în prezent este vârful sudic al Americii de Sud, iar cercetători australieni au anunţat descoperirea în Tasmania a unor noi fosile care arată ce fel de specii de plante populau aceste păduri, transmite Live Science, transmite Agerpres.
Săpături recente în vestul Tasmaniei au dus la descoperirea mai multor specii de plante fosile, printre care două specii de conifere ce nu erau cunoscute şi care făceau parte din pădurea polară de acum 53 de milioane de ani.
Acest ecosistem forestier a existat în Eocen (a doua perioadă a Paleogenului, care a durat de acum 56 milioane de ani, până acum 34 milioane de ani), pe când media temperaturilor globale era de 27 de grade Celsius şi continentele sudice formau o masă continentală uriaşă în jurul Polului Sud, conform unui studiu publicat la sfârşitul lunii august în American Journal of Botany.
„Această descoperire ne deschide o perspectivă rară asupra unei perioade în care temperaturile globale erau cu mult mai ridicate decât în prezent”, a declarat unul dintre autorii acestui studiu, Miriam Slodownik, doctor în paleobotanică al Universităţii din Adelaide, Australia. Pe atunci „Tasmania se afla mult mai aproape de Polul Sud, dar clima globală caldă permitea ca păduri luxuriante să prospere în aceste regiuni”, a adăugat ea.
Temperaturile globale au crescut mult în perioada de acum 53 de milioane de ani până acum 49 de milioane de ani, cunoscută drept perioada de Maximum Termic din Eocenul Timpuriu (EETM) sau Optimul Climatic din Eocenul Timpuriu (EECO), o perioadă dinainte de desprinderea Australiei de masa continentală a Antarcticii (între acum 45 de milioane şi 35 de milioane de ani). Noile fosile descoperite în apropierea Portului tasmanian Macquarie sugerează că plantele tropicale din pădurea antarctică s-au extins către nord pe măsură ce se producea deriva continentală, aflându-se la originea pădurilor tropicale care încă există şi azi.
Cercetătorii au excavat peste 400 de fosile de plante şi le-au analizat în laborator folosind microscoape electronice şi fotografia cu ultraviolete. Aceste tehnici au dezvăluit frunze bine conservate şi structuri celulare care au permis echipei să identifice 12 specii diferite de plante. Majoritatea acestora sunt strămoşii florei ce se găseşte încă în Australia, Noua Zeelandă şi America de Sud, conform studiului. Aceste trei mase continentale au rămas unite după ce s-au desprins din străvechiul supercontinent Gondwana şi au rămas aşa până acum aproximativ 49 de milioane de ani.
Dintre cele 12 specii, 9 erau conifere, conform studiului. “Cele mai spectaculoase fosile sunt rudele pinilor Kauri (Agathis), Bunja (Araucaria bidwillii) şi Wollemi (Wollemia nobilis), ceea ce oferă indicii cu privire la evoluţia acestor arbori emblematici pentru Australia”, a declarat Slodownik.
Cercetătorii, în colaborare cu Centrul Aborigenilor din Tasmania, au identificat şi ferigi, o specie de cycad şi două specii necunoscute şi dispărute de arbori, pe care le-au denumit Podocarpus paralungatikensis şi respectiv Araucaria timkarikensis. „Paralungatik” este numele originar al Portului Macquarie şi „Timkarik” este numele regiunii înconjurătoare în limba aborigenilor tasmanieni.
Analizele au dezvăluit modul în care aceste plante s-au adaptat mediului polar, care avea acum 53 de milioane de ani aceeaşi expunere sezonală extremă la lumina solară ca şi în prezent. Aceste plante aveau frunze de dimensiuni mari pentru a maximiza absorbţia luminii în timpul verii australe şi îşi pierdeau frunzele în timpul iernii australe pentru a-şi conserva resursele în condiţii de lumină scăzută, conform studiului.
„Analizele au arătat modul în care aceste plante s-au adaptat şi au prosperat în întreaga emisferă sudică în condiţii calde, în absenţa gheţii, chiar şi în condiţiile modificărilor sezonale extreme ale cantităţii de lumină solară din apropierea cercului polar”, conform lui Slodownik.
„Aceste plante ne mai spun şi povestea unor uriaşe schimbări climatice şi a derivei plăcilor tectonice de-a lungul milioanelor de ani”, a mai adăugat cercetătoarea australiană.
