Risipa alimentară este o problemă urgentă și, cu toate acestea, rareori primește atenția necesară. În Statele Unite, peste o treime din alimentele produse rămân neconsumate, risipind resurse și contribuind la consecințe grave asupra mediului. Ce impact are criza risipei alimentare și cum ar putea fermentația să fie soluția neașteptată la această urgență globală?
La nivel global, risipa alimentară afectează nu doar mediul, ci și sănătatea și bunăstarea oamenilor. În timp ce milioane de oameni trăiesc în condiții precare, fără acces la hrană sănătoasă și nutritivă, țările dezvoltate aruncă cantități uriașe de alimente. Această risipă destabilizează economii, pune în pericol locurile de muncă din agricultură și contribuie la declinul ecosistemelor, scrie publicația Earth.org.
Criza risipei alimentare afectează și schimbările climatice: alimentele risipite reprezintă aproximativ 8-10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Dacă risipa alimentară ar fi o țară, ar fi al treilea mare emițător global, după China și SUA. Pe măsură ce alimentele se descompun în gropile de gunoi, acestea produc metan, un gaz cu efect de seră deosebit de puternic.
În timp ce multe națiuni se confruntă cu această criză, soluțiile diferă. În țările în curs de dezvoltare, pierderile de alimente sunt cauzate în principal de lipsa infrastructurii adecvate. În schimb, în țările dezvoltate, risipa apare la nivelul consumatorilor, fiind adesea determinată de supra-aprovizionare sau de interpretări greșite ale datelor de expirare. Această risipă generează atât emisii de gaze cu efect de seră, cât și o deconectare îngrijorătoare între obiceiurile de consum și practicile durabile.
Fermentația, o soluție anti-risipa alimentară
Fermentația, un proces vechi de milenii, începe să fie recunoscută ca o potențială soluție la criza risipei alimentare. Prin acest proces, alimentele sunt transformate cu ajutorul microorganismelor, prelungindu-le durata de valabilitate și îmbogățindu-le profilul nutrițional. Acest lucru permite conversia ingredientelor perisabile și a produselor imperfecte în produse stabile și sănătoase.
„Fermentația este doar o tehnică și ar putea fi aplicată la multe lucruri”, afirmă Takashi Sato, președintele San-J International, un producător global de sos de soia și miso. „Fermentația are un potențial mai mare de a contribui la problema risipei alimentare”.
Un exemplu inovator este transformarea dovlecilor de Halloween în amazake de dovleac, o băutură fermentată pe bază de dovleac, propusă de Sato pentru a evita risipa acestor produse de sezon.
Fermentația nu doar reduce risipa alimentară, ci ne reconectează la tradițiile culinare și culturale. De la kimchi-ul coreean și până la varza murată din Europa, fermentația nu este doar o metodă de conservare, ci și o sărbătoare a aromelor locale și a durabilității.
Koji, un mucegai japonez care produce enzime ce descompun nutrienții în zaharuri savuroase
Un alt element-cheie este koji, un mucegai japonez care produce enzime ce descompun nutrienții în zaharuri savuroase, fiind utilizat în produse precum sosul de soia și miso. Organizații precum „Koji House” din America de Nord încurajează oamenii să folosească koji pentru a transforma resturile alimentare în creații culinare unice. „Indiferent dacă e vorba de zaț de cafea sau produse mai puțin proaspete, fermentarea cu koji nu doar reduce risipa, ci produce o varietate de arome și mirosuri unice”, explică Nick Adams, co-fondatorul „Koji House”.
În februarie 2025, „Kojicon”, o conferință internațională dedicată acestui mucegai comestibil, va reuni pasionați din întreaga lume pentru a învăța despre fermentație, sub sloganul „Păstrând trecutul, fermentând viitorul”.