Sursa foto: Wine Festival © Radiokafka | Dreamstime.com
Interesul pentru o alimentație cât mai sănătoasă s-a extins, în mod natural, de la fructe și legume, la alimentele procesate și a acaparat inclusiv alte domenii. Trendul influențează astăzi strategiile producătorilor de vin, iar de câțiva ani vinificatorii români lansează pe piață produse bio, biodinamice, naturale și chiar vegane.
Multitudinea de termeni specializați și încă derutanți pentru mulți dintre clienți este încă nedeplin explicată și bulversează.
Mai mult, în România există două mituri legate de producția de vin prezente pe buzele majorității populației: vinul făcut din pastile și faptul că vinul făcut la țară e obligatoriu mai bun (sau mai natural!) decât cel îmbuteliat de crame.
Am vorbit despre toate cele de mai sus cu trei specialiști ale căror referințe îi plasează în topul vocilor respectate și de încredere din industria noastră de profil: Cătălin Păduraru – CEO al VINARIUM, cel mai mare concurs internațional de vinuri din România și singurul afiliat OIV și VINOFED -, Valentin Ceafalău – devenit de curând, alături de echipa României, campion mondial la degustări în orb – și Bogdan Pleșoianu – director general Crama Bogdan, producător de vinuri biodinamice.
Jurnalist de vin, degustător autorizat, jurat internațional – o prezență constantă în cele mai mari concursuri de vinuri din lume -, Valentin Ceafalău a devenit, anul trecut, împreună cu echipa României, campion mondial la degustare în orb, după cea mai strânsă și dramatică finală din istoria concursului. A avut amabilitatea să stăm de vorbă pe îndelete despre subiectul abordat.
Într-o lume în care industrializarea este diabolizată, pentru că ar pune sinteticul în faţa naturalului, aceste produse vin să contrabalanseze oferta pe piaţă
Reporter: Ce sunt vinurile bio și biodinamice, naturale și vegane?
Valentin Ceafalău: Pe piaţa vinului de la noi, produsele organice nu au avut un impact la fel de puternic precum segmentul bananelor, al avocado-ului şi al caju-ului organic, însă au existat producători care au abordat, cu mai mult sau mai puţin succes, filosofia agriculturii organice şi bio-organice.
Cea mai scurtă definiție pentru „organic” și „biologic” spune că produsele respective provin în mare parte din culturi/ferme biologice, unde muncile agricole, cât și plantele și produsele în sine, sunt certificate de către organisme autorizate și sunt obținute fără a se folosi îngrășăminte sau pesticide chimice. Iar în procesul de producție nu se folosește niciun ingredient sintetic!
Treaba cu biodinamicul e un pic mai complicată! Unii ar putea spune că biodinamic ar fi o combinaţie de agricultură organică în care mai adaugi şi un pic de poveşti cu zâne sau un pic din „Stăpânul Inelelor”, dar fără partea cu orci! Conceptul din spatele biodinamicii este cel conform căruia totul în univers este interconectat, via sau plantaţia făcând parte dintr-un întreg, fiecare element al acestui sistem influenţându-se reciproc! Termenul biodinamic a fost inventat în anii ’20 de către filosoful austriac Rudolf Steiner, care a propus lumii o perspectivă holistică, homeopată, în privinţa agriculturii!
Holistic este ca atunci când te-ai lovit la degetul mic al piciorului și, în loc să tratezi doar degetul, începi să îți tratezi întregul corp. Deci, în loc să îți pui un plasture pe deget, îți faci o baie cu flori și arome, îți faci masaj la picioare, îți recalibrezi chakrele și îți iei o doză de energie cosmică!
Agricultura biodinamică reprezintă, potrivit susţinătorilor acestei mişcări, mișcarea de reîntoarcere spre natură, care o precedă pe cea organică cu aproape 20 de ani și are reguli mai stricte. În viziunea biodinamică, via devine o componentă a unul sistem integrat, auto-sustenabil, perfect conectat cu ritmurile naturii și cosmosului.
Reporter: E mai mult marketing decât este nevoie? Vinurile acestea au apărut ca reacție la trendurile similare din gastronomie? Sunt ele mai sănătoase și dacă da, asta înseamnă că restul sunt mai puțin sănătoase?
Valentin Ceafalău: Atâta timp cât aceste vinuri şi producătorii lor spun o poveste şi, pe deasupra, mai şi vând, nu cred că este mai mult marketing decât este nevoie. Într-o lume în care industrializarea este diabolizată, pentru că ar pune sinteticul în faţa naturalului, aceste produse vin să contrabalanseze oferta pe piaţă. Dacă vinurile organice sunt mai sănătoase sau mai benefice pentru sănătatea consumatorului, nu pot să spun! Că sunt mai scumpe, da pot să spun! Important este că vinurile, atât cele convenţionale, cât şi cele organice, bio, biodinamice sau naturale, să livreze plăcere şi un raport preț-calitate cât mai decent.
Reporter: Și dacă tot suntem aici, hai să mai lămurim un mit. Există vin din pastile?
Valentin Ceafalău: Zilele trecut citeam un articol în revista Gamberro Rosso, potrivit căruia oamenii de ştiinţă de la Agenţia Spaţială Italiană au reuşit să sintetizeze o capsulă de vin pentru ca în viitor astronauţii să aibă o dietă cât mai diversificată! Dar, cum, că în România noi avem pastila asta de vin de zeci de ani?!? Glumesc, desigur! Conform articolului, capsula a fost realizată din biopolimeri, carbohidraţi şi proteine, pentru a conserva o cantitate de vin în interior, o perioadă lungă de timp.
Vinul din pastile sau pastila de vin este o legendă urbană. Potrivit mitului, există pe piaţă anumite pastile – întotdeauna vândute ca marfă de contrabandă – pe care, dacă le pui în apă precum multi-vitaminele efervescente, poţi să obţii vin. Acest mit a apărut în urma scandalului Gheorghe Ştefănescu „Bachus”, acuzat că producea „vin din pastile”, şi a fost cultivat de către propaganda comunistă. Nu a fost însă niciodată demonstrat, el existând doar la nivel de zvon. De asemenea, acest mit nu este justificabil şi datorită faptului că în România nu prea a existat problema lipsei de materie primă, de struguri. Mai mult, deoarece în ultimii ani cramele româneşti au avut şi încă au o problemă privind supraproducția de vin, producerea unei pastile capabile să înglobeze toate substanţele din vin, de la alcool, aciditate, până la arome şi taninuri, pare să nu aibă sens şi să nu-şi justifice costul. Așa că mitul este fals!
Reporter: Și dacă tot suntem aici (insist) care e treaba cu vinul ăla bun de țară vs. vin la sticlă care oricum ne dă dureri de cap?
Valentin Ceafalău: De-a lungul timpului, am auzit frecvent expresia „Vinul de țară este mai sănătos”. Această afirmație este adesea însoțită de o extensie destul de ciudată care sugerează că „singurul vin natural este vinul de țară”, insinuând că vinul îmbuteliat nu ar fi natural. Totuși, o simplă comparație între un vin de țară și un vin îmbuteliat poate desființa acest mit: vinul îmbuteliat este mai limpede, mai strălucitor, cu un conținut de alcool mai ridicat, stabil, cu arome mai intense și mai elegante. Atunci când luăm în considerare și soiul de strugure folosit, atenția acordată plantelor, precum și procesul de vinificație, de la igienă la temperatură controlată și analize de laborator, devine evident că vinul îmbuteliat iese învingător din această dispută.
Majoritatea vinurilor de țară sunt produse din vițe de vie hibride, care au fost plantate masiv în România după invazia filoxerică. Aceste vițe sunt mai ușor de întreținut și presupun costuri reduse, dar producția lor pe hectar este redusă. Vinurile obținute sunt cu conținut scăzut de alcool, dificil de stabilizat, predispuse la oxidare rapidă și cu arome caracteristice de foxat (de eter). Conform specialiștilor, în vinurile obținute din vițe hibride, cantitatea de metanol este mai mare decât în cele obținute din soiuri nobile. Cu toate acestea, nu există niciun motiv de panică, deoarece, pentru a atinge un nivel toxic pentru organism, trebuie consumate într-un timp scurt câteva zeci de litri de vin, ceea ce este imposibil pentru o persoană normală.
În cazul vinurilor naturale se poate înțelege că celelalte nu sunt. Nu despre asta e vorba!
Cătălin Păduraru, organizatorul VINARIUM, confirmă că vinurile BIO, cele orange/amber, cele produse în amfore/qvevri și cele fără alcool vor fi luate în considerare distinct, în premieră, la evaluările care au loc între 23 și 26 mai la Ploiești. Păduraru explică:
„Vinuri BIO, biodinamice, naturale – nu avem cum să ocolim aceste tendințe, e firesc. Sunt oameni îngrijorați de remanența substanțelor de protecție a viilor în sol și atunci își doresc o altfel de abordare. La început au fost mai dificile lucrurile, viile au suferit, acum sunt soluții aproape care să țină via aproape într-un confort clasic. Există și vinuri vegane pentru cei care și-au propus să nu consume proteină animală și așa mai departe. Da, se făceau înainte cu albuș de ou, se făceau limpeziri, se folosea sânge de vită, dar oricum ele sunt scoase din practica de vinificație. Puteau exista reziduuri de tipul ăsta și atunci, iată, unele se declară profund vegane. Cele biodinamice sunt cele care se lipesc de ciclurile naturale, este și asta o viziune, nu pot fi negate. Am fost deja puțin reticenți când au apărut aceste afirmații pe piață, dar am început să înțelegem încet-încet. Uite, cum e cu vinurile naturale, ce s-ar înțelege, că celelalte nu sunt naturale? Nu, e vorba de zahărul acumulat, de momentul opririi fermentației, cât de dulci sunt etc. Le vom face loc și acestora încetul cu încetul. Și noi devenisem puțin cam talibani, așa, vinul sec era mama lui Ștefan cel Mare pe pământ. Sunt suficiente ocazii în care și vinurile demiseci, demidulci își au rolul lor, rostul lor, trebuie încurajate să meargă către public. Câtă vreme din punct de vedere organoleptic sunt satisfăcătoare, nu văd niciun fel de problemă cu ele”.
Implementarea biodinamicii în viticultură poate însemna costuri mai mari la hectar comparativ cu metodele convenționale
Bogdan Pleșoianu, directorul Cramei Domeniul Bogdan, unul dintre cei mai importanți producători de vinuri bio și biodinamice de la noi, ne explică de ce de multe ori o astfel de sticlă costă mai mult, ce este conceptul de biodinamic și cum poate România să câștige de pe urma acestei industrii:
„Ca producător de vinuri biodinamice si implicit de struguri obținuți în maniera biodinamică în România, ne confruntăm cu diverse provocări. Implementarea biodinamicii în viticultură poate implica costuri mai mari la hectar comparativ cu metodele convenționale. Acest lucru este cauzat în principal de necesitatea de a investi în resurse suplimentare pentru a susține practicile biodinamice după cum urmează: resursa umană cu lucrări manuale multiple, preparatele biodinamice, gestionarea calendarului lunar și a ciclurilor planetare, menținerea echilibrului ecologic în vie și împotriva dăunătorilor fără a folosi substanțe de sinteză și, nu în ultimul rând, angajarea de specialiști în biodinamică. Prin respectarea ciclurilor naturale, biodinamica poate implica o atenție sporită acordată fiecărui aspect al procesului de producție, ceea ce conduce la o producție de struguri mai mică la hectar în comparație cu metodele convenționale. Cu toate acestea, calitatea superioară a vinurilor obținute prin biodinamică poate compensa cantitatea redusă.
Un alt aspect important este educarea consumatorilor despre beneficiile și importanța vinurilor produse în mod sustenabil. Multe dintre conceptele și practicile asociate biodinamicii pot părea neobișnuite sau chiar ezoterice pentru cei neinițiați.
În ciuda acestor provocări, beneficiile biodinamicii în agricultura vinicolă sunt semnificative și aduc valoare pe termen lung. Îmbunătățirea biodiversității, calității solului și a produsului final, precum și reducerea utilizării substanțelor chimice sunt aspecte care pot avea un impact pozitiv durabil asupra mediului și asupra calității vinurilor românești. Prin urmare, eforturile de promovare și sprijinire a biodinamicii pot contribui la consolidarea poziției României pe piața vinurilor de calitate și la protejarea și conservarea mediului înconjurător.”
