FOTO: Dreamstime/Nitsuki
Criza alimentară globală se adâncește. De la lipsa orezului în Japonia până la scăderea producției de ulei de măsline în Spania sau de porumb în Mexic, efectele schimbărilor climatice sunt tot mai vizibile. Specialiștii avertizează că, dacă actuala criză este globală, și soluțiile trebuie să fie la fel de ample, scrie El Pais.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Japonia, în criză de orez
În luna mai, ministrul japonez al Agriculturii, Taku Eto, și-a dat demisia după ce a declarat că nu cumpără orez, pentru că susținătorii săi i-l oferă. În alte vremuri, afirmația ar fi fost considerată o glumă nevinovată, dar acum, când orezul este tot mai rar, declarația a provocat indignare. În doar câteva luni, prețul s-a dublat, iar Guvernul Japoniei a fost nevoit să elibereze 500.000 de tone din rezervele naționale pentru a opri creșterea costurilor.
Printre principalele cauze ale crizei se numără schimbările climatice, teama de dezastre naturale și presiunea turismului de masă. Temperaturile ridicate și ploile torențiale au redus producția, iar teama de cutremure a dus la stocarea grânelor. În plus, numărul record de turiști (aproape 37 de milioane anul trecut) a crescut cererea pentru orez, ingredient esențial pentru sushi, depășind capacitatea țării de a-și asigura necesarul alimentar.
În Brazilia, cel mai mare exportator de cafea, producția soiului Arabica a scăzut
Situații similare apar și în alte regiuni ale lumii. În Brazilia, cel mai mare exportator de cafea, producția soiului Arabica a scăzut, în timp ce cererea globală continuă să crească.
În Uruguay, capitala Montevideo a rămas fără apă potabilă în 2023, deși țara are numeroase râuri. În Mexic, producția de porumb alb nu mai acoperă necesarul intern.
Conform Agricultural Markets Consulting Group (GCMA), importurile din Statele Unite au crescut cu 168% în primul trimestru al anului 2025. O ironie dureroasă: în țara considerată leagănul porumbului, cel mai dorit produs provine acum din America.
Un singur grad Celsius în plus poate face diferența între siguranță alimentară și foamete
Producția de alimente contribuie masiv la schimbările climatice, dar suferă și cel mai mult din cauza lor. Conform World Nutrition Report 2021, sistemele actuale de producție „generează mai mult de o treime (35%) din emisiile de gaze cu efect de seră”, dar creșterea temperaturilor duce la fenomene extreme care distrug ecosisteme marine, usucă terenurile agricole și inundă fermele.
Un singur grad Celsius în plus poate face diferența între siguranță alimentară și foamete. Un studiu publicat în Nature arată că o creștere de 1°C a temperaturii medii globale reduce producția de alimente cu aproximativ 120 de kilocalorii per persoană pe zi.
Criză majoră în Spania: Prețul uleiului de măsline a explodat
Spania, cel mai mare producător mondial de ulei de măsline, a traversat o criză majoră: între 2021 și 2023, prețul „aurului lichid” a depășit 10 euro pe litru, iar sticlele au început să fie sigilate împotriva furturilor. Seceta persistentă și valurile de căldură din timpul verii au distrus culturile, iar producția de ulei a scăzut drastic. Doar în 2023, consumul intern de ulei de măsline extravirgin s-a redus cu aproape 24%.
Situația a fost dramatică și în Maroc, unde, din cauza lipsei de apă, creșterii prețurilor la carne și grâne și scăderii efectivelor de animale, sărbătoarea Eid al-Adha nu s-a mai putut desfășura în mod tradițional.
Pentru prima dată în aproape trei decenii, marocanii nu au avut miei pentru sacrificiu.
Totuși, ce este de făcut?
Profesorul José Miguel Mulet, specialist în biotehnologie la Universitatea Politehnică din Valencia, spune clar: „Mai întâi, trebuie să investim mai mulți bani în cercetarea agricolă, zootehnică și alimentară, pentru că acest sector este fundamental; și, în al doilea rând, este necesar să stabilim standarde de reglementare care să ne permită să lucrăm, garantând în același timp siguranța alimentară și respectul pentru mediu”.
Mulet critică cadrul legal european, considerându-l prea restrictiv: „Dacă interzici utilizarea pesticidelor, dacă nu permiți cultivarea plantelor modificate genetic, dar le imporți, dacă nu ai un cadru legal aprobat pentru tehnica CRISPR, în timp ce restul lumii o folosește, atunci vei pierde suveranitatea alimentară, pentru că vei fi nevoit să imporți ceea ce ai putea produce singur”.
„Principalele efecte ale schimbărilor climatice sunt creșterea secetei, a temperaturilor și a salinității. Se face multă cercetare, dar rezultatele sunt încă limitate”, adaugă el.
„Când o plantă se confruntă cu secetă, salinitate sau căldură, sunt afectate mai multe mecanisme, nu doar unul singur. Soluția depinde de un sistem complex, nu de o genă unică, și tocmai de aceea este atât de greu de obținut”.
El oferă și un exemplu: „Există multe plante transgenice rezistente la insecte sau erbicide, dar foarte puține care tolerează seceta. Avem un tip de porumb lansat pe piața americană acum zece ani și grâul HB4, dezvoltat de o companie argentiniană de stat în urmă cu doi ani. În rest, foarte puțin. Dar nu sunt pesimist: acum avem instrumente mai bune și mai multe cunoștințe. Dacă investițiile cresc, vor apărea multe alte varietăți capabile să reziste la secetă, salinitate și căldură”.
Tehnici de biotehnologie care permit îmbunătățirea genetică a plantelor
European Institute of Innovation and Technology (EIT) a creat în 2018 comunitatea EIT Food, pentru a sprijini antreprenoriatul alimentar european. De atunci, au fost investiți 83 de milioane de euro în sudul continentului, în țări precum Spania, Italia, Grecia și Portugalia.
„Trăim un moment critic și trebuie să fim conștienți de acest lucru. Ne confruntăm cu secete, valuri de căldură, ploi torențiale, inundații și alte fenomene extreme care afectează producția de alimente și pun în pericol siguranța alimentară din perspectiva aprovizionării”, explică Begoña Pérez Villarreal, directorul general al EIT Food pentru Europa de Sud.
„Trebuie să îmbunătățim gestionarea apei, să dezvoltăm noi soiuri de plante mai rezistente la stresul climatic și să refacem solurile agricole grav afectate. Există tehnici de biotehnologie care permit îmbunătățirea genetică a plantelor și sunt compatibile cu legislația europeană actuală. Cercetarea există, dar trebuie scalată: soluțiile mici au un impact limitat”, subliniază experta.
„Solurile sănătoase sunt piatra de temelie a transformării sistemului agroalimentar”
Proiectul european LILAS4SOILS promovează agricultura regenerativă și practicile care refac solurile degradate din regiunile sudice și mediteraneene.
„Solurile sănătoase sunt piatra de temelie a transformării sistemului agroalimentar”, spune Sonia Pietosi, managerul proiectului. „Un sol epuizat nu poate produce suficientă hrană pentru populație, cu atât mai puțin pentru una în creștere.”
„Schimbarea nu poate fi realizată de o singură parte. Este o problemă sistemică și toate componentele lanțului agroalimentar trebuie să contribuie la transformare”.
De la lansare, proiectul a atras peste 280 de aplicații de la fermieri care doresc să se alăture inițiativei. „Acest lucru arată că suntem pe drumul cel bun și că tot mai mulți fermieri înțeleg valoarea agriculturii regenerative și bazate pe carbon pentru a asigura viitorul fermelor lor”, adaugă Pietosi.
Distribuția, o problemă de echitate
Conform Global Footprint Network, în 2025, Earth Overshoot Day (ziua în care omenirea epuizează resursele regenerabile ale planetei) a fost pe 24 iulie.
„Creșterea prețurilor la alimente poate însemna că o cafea costă cu un dolar mai mult acolo unde trăiesc eu, în California, dar pentru familiile micilor fermieri de cafea din Brazilia, Columbia sau Africa de Vest, este o chestiune de viață și de moarte”, a explicat Himanshu Gupta, directorul executiv al ClimateAI.
Astăzi, aproape o treime din populația lumii, respectiv 2,6 miliarde de oameni, nu își permite o dietă sănătoasă. Majoritatea sunt în Africa, unde doar 33% dintre oameni au acces la o alimentație adecvată.
„Dacă ai o producție ridicată, dar distribuția este deficitară și oamenii continuă să sufere de foame, problema nu este tehnologică, ci socială și politică”, concluzionează José Miguel Mulet.
