Dezinformare pe tema noii legi a hypermarketurilor; acestea pot semnala la raft produsele românești, contrar unor afirmații vehiculate în presa agricolă

Un articol publicat ieri, 21 mai, pe siteul agro-tv.ro minte încă din titlu: “Produs in Romania” INTERZIS pe rafturi! Ce spune noua LEGE”. Adevărul este că noua lege, nr. 28/2020, care modifică legea 321/2009 NU interzice expunerea produselor agroalimentare românești în spații distincte, cu mențiunea ”Produs în România”. Iată cum este formulat art. 10 ”Comerciantul poate acorda, prin înțelegerea părților, spaţii distincte de expunere şi semnalizare la raft pentru fiecare produs alimentar, în funcție de țara de origine.” Recitiți, vă rog, acest articol. Nu există cuvântul interzis în text. Legiuitorul a lăsat părțile, furnizorul și comerciantul, să stabilească modul de promovare a produselor. Pentru produsele românești, comerciantul poate pune eticheta ”Produs în România”. Pentru produsele din Franța, comerciantul poate aplica eticheta ”Produs în Franța”.

Alegerea aparține cumpărătorului, în funcție de banii de care dispune și de preferințele sale. Azi poate cumpăra produse din România, mâine are poftă să cumpere produse din Franța sau din Germania. Pentru asta există rețelele comerciale într-o țară europeană: diversitate de mărfuri, trasabilitate și respectarea bunelor practici. Numai că unii, reprezentanți ai producătorilor agroalimentari și jurnaliști, citesc legea cu rea credință și comunică cititorului nu ceea ”ce spune legea”, ci o versiune pervertită a prevederilor legale.

În articol este citat Adrian Rădulescu, președinte al Asociației Fermierilor din România, fost consilier al fostului președinte al României, Traian Băsescu. Iată ce explicație a furnizat Rădulescu: “Pe înțelesul tuturor, explic în 30 de secunde. Am făcut o lege care era normal să fie pentru producția românescă și pentru produsul românesc. Bruxelles, în momentul în care a văzut-o, a citit-o și a spus foarte clar: Ilegal pentru România dacă nu modificați și ne-a spus să scoatem pe rând. Scoateți produs românesc, scoateți filieră scurtă, scoateți, scoateți, scoateți, scoateți, pentru că altfel intrați în ilegalitate”.

Cum au stat lucrurile în realitate? În 2009 a fost adoptată legea 321 privind comercializarea produselor alimentare. În 2016, legea a fost modificată și completată prin legea 150/2016, adoptată în 8 iunie 2016. Președinte al Camerei Deputaților era Florin Iordache, iar al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Noua lege a introdus noțiunea de ”carne românească: carnea provenită de la animalele crescute în fermele din România”, ”produs românesc, produs obținut pe teritoriul național din materii prime de bază provenite în proporție de 100% din fermele din România; produsul are la bază interesul acordat de producători comercianților în sensul asigurării siguranței și securității alimentare”. Lanțul scurt de aprovizionare a fost definit astfel: ”lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori.”

Totodată, legea 150/2016 a obligat comerciantul ”să acorde spații distincte de expunere și vânzare produselor românești, în condițiile legii”. Pentru carnea comercializată în România, comerciantul era obligat să menționeze ”țara de origine a animalului, țara unde s-a născut animalul, țara unde a crescut animalul, țara unde a fost sacrificat animalul și țara unde a fost tranșat animalul”. Prevederi care atingeau rizibilul și absurdul, în condițiile în care important este pentru clientul unui retailer ca produsul să respecte normele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor. Comerciantul era obligat să afișeze vizibil sintagma «carne românească», pentru carnea comercializată direct către consumatorul final, iar produsele din carne comercializate pe piața internă vor cuprinde obligatoriu pe etichetă procentul de carne provenit din România.

Cel mai controversat articol a fost art. 10 ”Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare”. Art. 10 a fost ticluit special pentru hypermarketuri, deoarece comercianții care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active total de până la două milioane de euro, echivalent în lei, erau exceptați.

Legea, cu un puternic caracter anti-retaileri și favorabilă unor furnizori români puternici din sectorul cărnii, dovadă articolele speciale destinate acestui sector, a ajuns la Comisia Europeană, care a analizat-o și a comunicat autorităților românești că încalcă Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, mai exact art. 34 privind libera circulație a mărfurilor și art. 49, privind dreptul de stabilire.

Consiliul Concurenței avertizase ”Departamentul pentru Relația cu Parlamentul” încă din martie 2016 că aplicarea acestor măsuri ”ar putea conduce la disfuncționalități în aprovizionare, ofertă redusă de produse, lipsa unor produse din cauza caracterului sezonier”, iar toate acestea s-ar produce în ”detrimentul consumatorului final”.

În același an, 2016, a mai fost scos în Parlament un proiect de lege pentru modificarea și completarea legii 321/2019, aparținând deputatului arădean Ioan Cristina. Proiectul, numit PL-x 411, a intrat repede la sertar și acolo a rămas multă vreme.

Între timp, legea 150/2016 a fost criticată de Comisia Europeană, care a cerut un răspuns de la autoritățile românești. În 23 septembrie, Ministerul Agriculturii și Dezvoltăriii Rurale a transmis răspunsul Ministerului Afacerilor Externe, documenrul fiind asumat de unul din secretarii de stat de atunci din MADR, Daniel Botănoiu. Acesta a susținut că legea e bună, ba chiar ”răspunde tendințelor semnalate și la nivelul UE”. În final, le-a zis Botănoiu ”dacă răspunsurile nu sunt suficiente ( … ) ne exprimăm disponibiliatea de comunicare până la clarificarea tuturor situațiilor în discuție”.Comisia Europeană a respins răspunsul autorităților românești. În 4 noiembrie, agentul guvernamental la Curtea Europeană de Justiție, Horațiu Radu, i-a comunicat ministrului Afacerilor Externe că ar putea să fie declanșată procedura de infrigement împotriva României. A urmat o corespondență susținută între C.E și autoritățile de la București, legea a ajuns din nou în dezbatere la Camera Deputaților, la nivel de comisii. Aici, a fost eliminată legea 150/2016 și scos din sertar proiectul de lege 411/2016, cel avansat de fostul deputat Ioan Cristina.

Prevederile sale au fost eliminate și au fost adăugate prevederi noi, în cadrul legii 28/2020. A fost instituit ”parteneriatul direct”: ”relaţia comercială directă dintre comerciant şi cooperativele agricole, asociaţiile de producători agricoli, societăţile comerciale agricole de producţie, producători agroalimentari și distribuitori, între care se încheie un contract comercial pentru minimum 12 luni”. Comerciantul persoană juridică autorizată care desfăşoară activităţi de comercializare pentru produse alimentare poate, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, lapte și produse de panificație, să dispună ca produsele din cantitatea de marfă intrată să corespundă gradual fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din parteneriate directe, pentru a asigura accesul consumatorului la produse proaspete.

De precizat că noua lege prevede pentru comercianți amenzi mai mari decât legile precedente. Acestea pot ajunge până la 250.000 de lei. Vechile amenzi nu depășeau 150.000 de lei.
Modificarea legii 321/2009 prin legea 150/2916 a avut un puternic caracter populist, inducând publicului ideea că legea este una patriotică. În fapt, legea era un suport pentru marii producători români. Noua lege, instituind parteneriatele directe cu cooperativele agricole și cu asociațiile grupurilor de productori le poate facilita accesul și micilor fermieri care se asociază și pot deveni parteneri de încredere ai rețelelor comerciale. De fapt, acest rețele colaborează deja cu fermieri și procesatori români din categoria mică și mijlocie.