FOTO: BBC/Rey Lopez
În inima cartierului Iztapalapa, una dintre cele mai sărace zone ale capitalei, se află un colos invizibil pentru turiști, dar vital pentru faima culinară a orașului. Central de Abasto, cea mai mare piață en-gros din lume, a devenit sursa neașteptată a ingredientelor care se transformă, câteva ore mai târziu, în meniuri de degustare rafinate în restaurantele de lux din Roma Norte, arată un reportaj BBC.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
O piață uriașă ascunsă în cartierul sărăciei
Deschisă în 1982 pentru a înlocui vechiul centru comercial La Merced, piața acoperă 3,27 kilometri pătrați, o suprafață comparabilă cu Parcul Central din New York. Aici ajung zilnic 30.000 de tone de produse și peste jumătate de milion de vizitatori. În zorii zilei, între 04:00 și 08:00, piața se transformă într-o scenă parcă desprinsă dintr-un film science-fiction.
Mii de cumpărători negociază cu vânzătorii în fața halelor improvizate, în timp ce „diableros” – hamalii care împing cărucioare încărcate – aleargă printre camioane claxonând, strigăte și tarabe pline de fructe și legume. Fluierul lor ascuțit este semnalul că trebuie să faci loc, altfel riști să fii lovit de o stivă uriașă de lăzi.
Iztapalapa a fost mult timp etichetată drept „districtul gunoaielor” din cauza gropilor de gunoi și a închisorilor. Aproape jumătate dintre locuitori trăiesc în sărăcie moderată sau extremă. Însă Central de Abasto a început să schimbe această imagine, devenind un punct strategic în revoluția gastronomică a capitalei.
De la tarabă la meniu Michelin
Deși piața atrage și cumpărători obișnuiți, adevărata ei miză este comerțul en-gros. Munți de pepeni verzi, stive de morcovi și nenumărate cutii de usturoi transformă locul într-un spectacol vizual și olfactiv. Între tarabele cu legume și fructe se găsesc și standuri improvizate unde vânzătorii oferă tacos campechanos, cu vită, cârnați, cactus și pico de gallo, la doar câțiva pesos.
În ultimii 10-15 ani, un nou val de bucătari din restaurantele de fine dining au început să caute aici nu doar produse de bază, ci și ingrediente rare, organice și tradiționale. Fermieri precum Alfredo Cruz Camacho au devenit furnizori de elită. La mesele lungi ale pieței, Camacho își etalează mândru recolta: sfeclă dungată roșu-alb, roșii heirloom lucioase și microplante exotice precum shungiku sau măcriș.
„Chefii vor mereu ingrediente care dau unicitate unui fel de mâncare, o semnătură personală pe o pânză”, spune fermierul. „Asta le ofer, ca să-și poată termina capodoperele.”
Printre cei care l-au descoperit se numără bucătari cu stele Michelin, precum Israel Montero de la Siembra Comedor. Colaborările au deschis drumuri neașteptate: Camacho, obișnuit să trăiască doar din culturile plutitoare aztece din Tláhuac, a ajuns să livreze produse în restaurante exclusiviste din Polanco.
Drumul de la Iztapalapa la Roma Norte
La 45 de minute distanță, pe străzile umbroase din Roma Norte, atmosfera este complet diferită. Clădirile Art Nouveau adăpostesc cafenele moderne, baruri și restaurante în care meniurile de degustare încep de la 2.000 de pesos. Este o diferență uriașă față de tacos-urile de 50 de pesos savurate în piață.
Într-un spațiu industrial-chic pe mai multe niveluri se află Lorea, un restaurant recunoscut de Michelin. Spre deosebire de mulți colegi care trimit angajații la cumpărături, chef-ul Oswaldo Oliva se trezește personal la răsărit pentru a merge la Central de Abasto. Această apropiere de sursa ingredientelor reflectă filosofia unei generații de bucătari care văd în piață nu doar un depozit uriaș, ci un partener esențial în definirea identității gastronomice a orașului.
O revoluție cu rădăcini în piață
Succesul internațional al bucătăriei mexicane nu s-a născut doar în sălile elegante ale restaurantelor din Roma Norte, ci și printre tarabele aglomerate din Iztapalapa. Central de Abasto alimentează 80% din capitală și servește drept punte între două lumi aparent opuse: cartierele sărace și gastronomia de lux.
Aici, între cratițe cu tacos aburinde și cutii cu roșii heirloom, se scrie povestea unei capitale care a învățat să transforme resursele pieței într-un meniu de degustare cu valoare globală.
