De ce nu putem refuza o gogoașă chiar și atunci când suntem sătui / Cercetătorii au descoperit că reacția creierului la alimentele tentante nu poate fi oprită doar prin senzația de sațietate

Mulți oameni au experimentat situația în care, deși tocmai au terminat o masă consistentă, încă mai simt tentația de a mânca un desert. Un nou studiu sugerează că acest fenomen nu este neapărat rezultatul lipsei de voință. Este modul în care funcționează creierul uman, notează NY Post.

Cercetarea, realizată de specialiști de la University of East Anglia și publicată în revista științifică Appetite, arată că creierul continuă să reacționeze la alimentele tentante chiar și atunci când organismul este deja sătul. Pentru a înțelege mecanismul din spatele acestui comportament, cercetătorii au analizat activitatea cerebrală a peste 70 de voluntari. Participanții au fost monitorizați cu ajutorul electroencefalografiei (EEG) în timp ce participau la un joc bazat pe recompense alimentare, folosind imagini cu dulciuri, ciocolată, chipsuri sau popcorn.

La jumătatea experimentului, voluntarii au primit o masă din unul dintre aceste alimente până când au declarat că sunt complet sătui și nu mai doresc să mănânce. Cu toate acestea, scanările creierului au arătat că zonele asociate recompensei continuau să reacționeze puternic la imaginile cu acele alimente, chiar dacă participanții nu mai aveau senzația de foame.

Potrivit cercetătorilor, acest lucru sugerează că simpla senzație de sațietate nu poate opri reacția creierului la alimentele foarte apetisante.

Dorința de a mânca poate fi un răspuns automat

Specialiștii explică faptul că, de-a lungul timpului, oamenii au învățat să asocieze anumite alimente cu plăcerea. Astfel, creierul dezvoltă reacții automate la semnale vizuale sau olfactive legate de mâncare. Aceste reacții funcționează aproape ca un reflex. Chiar dacă stomacul este plin, creierul poate continua să „valorizeze” alimentele apetisante și să declanșeze dorința de a le consuma.

Autorii studiului spun că acest mecanism ar putea explica de ce multe persoane continuă să mănânce chiar și după ce au terminat o masă. În astfel de situații, comportamentul alimentar este influențat mai degrabă de sistemul de recompensă al creierului decât de nevoia fiziologică de hrană.

Cercetătorii subliniază că mediul actual, în care alimentele bogate în calorii sunt ușor de găsit, poate intensifica aceste reacții ale creierului. Imaginile cu deserturi, mirosul produselor de patiserie sau simpla prezență a alimentelor tentante pot declanșa dorința de a mânca, chiar și în absența foamei. De asemenea, mâncatul în grabă sau distragerea atenției în timpul mesei poate duce la o stare de satisfacție incompletă, fenomen numit „compensare hedonică”. În astfel de cazuri, oamenii pot continua să mănânce în căutarea unei plăceri suplimentare.

Implicații pentru înțelegerea supraalimentării

Rezultatele studiului sugerează că problema supraalimentării nu ține doar de disciplină personală. În schimb, ea poate fi legată de modul în care creierul reacționează la mediul alimentar bogat în stimuli. Specialiștii consideră că aceste mecanisme ar putea contribui la creșterea numărului de persoane supraponderale sau obeze la nivel global. Într-un context în care alimentele bogate în zahăr și grăsimi sunt omniprezente, sistemul de recompensă al creierului poate depăși semnalele naturale de sațietate ale organismului.

În concluzie, dorința de a mânca un desert după o masă nu este neapărat un semn de slăbiciune. Potrivit cercetătorilor, ea reflectă modul complex în care creierul procesează plăcerea, recompensa și obiceiurile alimentare formate de-a lungul timpului.