Foto: Colaj G4Food
Înainte de popularizarea trestiei de zahăr, rădăcinile de sfeclă erau principala sursă de zahăr în Europa. Ea conține un procent ridicat de zaharuri naturale.
Sfecla (Beta vulgaris) este o plantă cu rădăcini groase care conține un procent ridicat de zahăr, în principal sub formă de zaharoză. Înainte de secolul al XVIII-lea, zahărul era extras aproape exclusiv din trestia de zahăr, o plantă tropicală care creștea în regiunile calde, cum ar fi India și Caraibe. Importarea trestiei de zahăr era scumpă și inaccesibilă pentru multe regiuni europene.
În 1747, chimistul german Andreas Marggraf a demonstrat că zahărul din sfeclă are aceeași compoziție chimică ca cel din trestie (zaharoza). Mai târziu, unul dintre studenții săi, Franz Achard, a dezvoltat o metodă practică pentru extragerea zahărului din sfeclă, marcând începutul industriei zahărului din sfeclă în Europa.
Popularizarea sfeclei de zahăr în Europa
În timpul războaielor napoleoniene (1803–1815), comerțul cu trestie de zahăr a fost afectat de blocadele maritime. Ca răspuns, Napoleon Bonaparte a promovat cultivarea sfeclei de zahăr în Europa, pentru a reduce dependența de zahărul din trestie importat. În 1811, Napoleon a emis un decret prin care a încurajat plantarea masivă a sfeclei de zahăr și construirea de fabrici pentru procesare.
În deceniile următoare, procesul de extragere a zahărului din sfeclă a fost îmbunătățit, iar sfecla de zahăr a devenit o sursă majoră de zahăr în Europa, mai ales în țări precum Franța, Germania, Polonia și Rusia. În jurul anului 1850, sfecla de zahăr a început să concureze serios cu trestia de zahăr, mai ales datorită costurilor mai mici de producție și transport.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Cum este extras zahărul din sfeclă
Procesul de producție a zahărului din sfeclă presupune mai mulți pași:
- Recoltarea sfeclei:
- Sfecla este recoltată și spălată pentru a elimina pământul și impuritățile.
- Tăierea și extracția:
- Rădăcinile sunt tăiate în fâșii subțiri (numite cossete) și apoi puse în apă fierbinte pentru a extrage zahărul.
- Purificarea și cristalizarea:
- Soluția rezultată (siropul de zahăr) este purificată, concentrată și răcită, astfel încât zahărul să cristalizeze.
- Separarea zahărului:
- Cristalele de zahăr sunt separate de melasă (un produs secundar), uscate și ambalate pentru utilizare.
Aproximativ 20% din zahărul rodus pla nivel mondial provine din rădăcinile de sfeclă de zahăr, iar restul din trestia de zahăr. Cele mai mari producătoare de sfeclă de zahăr sunt Uniunea Europeană, Rusia, Statele Unite și Ucraina.
Avantajele sfeclei de zahăr
Sfecla poate fi cultivată în climate temperate, ceea ce o face ideală pentru țările din Europa și America de Nord.
Producția de zahăr din sfeclă are un impact mai mic asupra mediului comparativ cu trestia de zahăr, mai ales datorită cerințelor mai reduse de apă.
Pe lângă zahăr, din sfeclă se obțin și alte produse, precum melasa (folosită ca furaj pentru animale sau în industria alcoolului) și reziduuri solide utilizate ca îngrășământ sau combustibil.
Curiozități despre sfecla de zahăr
- Producția de zahăr bio:
- Există o piață în creștere pentru zahărul obținut din sfeclă cultivată organic.
- Un simbol al independenței europene:
- Cultivarea sfeclei de zahăr a fost considerată, în secolul al XIX-lea, un simbol al independenței economice a Europei față de coloniile tropicale.
- Culoarea naturală:
- Zahărul extras din sfeclă este inițial alb, spre deosebire de zahărul din trestie, care necesită rafinare pentru a deveni alb.
