Arborele de cacao (Theobroma cacao) crește în zone tropicale, în special în America Latină, Africa de Vest și Asia de Sud-Est. Numele său, provenit din greacă, înseamnă „hrana zeilor”. Acesta face referire la importanța culturală și gustul apreciat al fructelor.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Arborele are nevoie de un climat cald, umed și umbros, motiv pentru care se dezvoltă mai ales în apropierea Ecuatorului. Poate ajunge până la 8 metri înălțime, iar florile sale mici și albe cresc direct pe trunchi sau pe ramurile groase.
Fructele și dimensiunea lor impresionantă
Din aceste flori se formează fructele numite păstăi de cacao. O păstaie are formă ovală, textură lemnoasă și poate fi foarte mare. În unele cazuri, greutatea unei singure păstăi depășește 500 de grame. La interior, ea conține între 30 și 50 de semințe, învelite într-o pulpă albicioasă, dulce-acrișoară, comestibilă și foarte aromată.
Procesarea boabelor de cacao
După recoltare, păstăile sunt sparte, iar semințele sunt scoase și fermentate timp de câteva zile. Acest proces este esențial pentru dezvoltarea gustului caracteristic de ciocolată.
Ulterior, boabele sunt uscate la soare, prăjite și măcinate. Din ele se obțin masa, untul și pudra de cacao, ingrediente fundamentale pentru ciocolată, dar și pentru alte produse dulci sau băuturi.
Importanță culturală și economică
Cacaua a fost folosită de civilizațiile precolumbiene, precum mayașii și aztecii, în băuturi ritualice amare, amestecate cu condimente. Abia după aducerea în Europa, în secolul al XVI-lea, cacaua a început să fie combinată cu zahăr, devenind baza ciocolatei pe care o cunoaștem astăzi.
Astăzi, cacaua reprezintă o industrie globală uriașă, milioane de fermieri din Africa și America Latină trăind din cultivarea ei.